ADHD la femei - manifestări clinice și particularități

În cele două mari subdomenii (deficit de atenție și hiperactivitate-impulsivitate), există trei subtipuri de ADHD:

• ADHD predominant cu deficit de atenție;
• ADHD predominant cu hiperactivitate-impulsivitate;
• ADHD subtipul combinat.

De asemenea, există trei teorii referitoare la fiziopatologia ADHD-ului:

1. Disfuncții în rețeaua neuronală din zona frontală și mezo-corticală: aceasta ar cauza deficitului cognitiv;
2. Disfuncții în sistemul dopaminergic mezo-limbic: o activitate redusă în timpul anticipării recompensei pentru pacienții cu ADHD;
3. Volum cortical redus în diferite părți ale lobului frontal: Anumite regiuni ale lobului frontal prezintă volume reduse.

Conform criteriilor de diagnostic, simptomatologia trebuie să fie prezentă încă din copilărie. Cu toate acestea, este important de menționat că hiperactivitatea-impulsivitatea poate regresa la adult.

Citește și:

O treime din copii prezintă simptomele caracteristice până la 20 de ani, 65% din ei având probleme cu funcțiile executive. Studii recente arată că 80% din copiii cu subtipul combinat prezintă simptome și ca adulți tineri.

Simptomatologia se poate transforma:

• hiperactivitatea poate deveni o senzație de agitație internă;
• deficitul de atenție poate duce la dificultăți în îndeplinirea sarcinilor;
• deficitul de atenție se menține în timp;
• impulsivitatea și hiperactivitatea pot diminua;
• rata comorbidităților crește pe măsură ce avansăm în vârstă.

Comorbidități frecvente: tulburarea de spectru autist, anxietate, depresie, tulburarea afectivă bipolară, tulburare obsesiv-compulsivă, tulburări de alimentație, tulburări de personalitate, abuz de substanțe.

Prevalența ADHD la adulți este între 2.5% și 5%, conform unor studii recente, și 2.8% pentru adulții peste 25 de ani.

Citește și:

Trimiterile către specialist sunt mai frecvente la băieți decât la fete, în raport de 3 la 1 până la 16 la 1, ceea ce indică faptul că fetele sunt sub-diagnosticate.

Există diferențe mici între prevalența ADHD la bărbați și femei, dar simptomele sunt mai persistente la femei. Debutul ADHD-ului la femei pare a fi tardiv.

Teoria efectului protectiv la femei sugerează că pentru exprimarea ADHD-ului ar fi nevoie de o încărcătură genetică mai mare și de o expunere de lungă durată la stresori. Băieții ar fi mai sensibili la ADHD, iar femeile ar fi mai rezistente.

Ce simptome prezintă o femeie cu ADHD?

Are deficit de atenție, hiperactivitate și impulsivitate, dar severitatea simptomelor este mai redusă, mai ales în ceea ce privește hiperactivitatea și impulsivitatea. De multe ori, femeile nu au foarte multe simptome de hiperactivitate și sunt diagnosticate cu ADD, nu cu ADHD. Simptomele pot deveni evidente în perioadele de tranziție socială sau educațională. Femeile adulte devin conștiente de dificultățile lor și caută ajutor.

Influența hormonilor asupra ADHD-ului la femei

Simptomatologia poate fi exacerbată de schimbările hormonale: ciclul menstrual, sarcina și menopauza. Stimulantele centrale au un efect mai redus în perioada ovulației, când nivelul de estrogen este foarte crescut. În sarcină, simptomatologia ADHD se poate reduce semnificativ, astfel că pacientele nu mai au nevoie de tratament. Simptomele reapar post-partum, ceea ce arată influența hormonală asupra ADHD.

Comorbidități și diagnosticare ADHD la femei

• Femeile cu ADHD au tendința de a internaliza comorbiditățile, cum ar fi tulburarea de personalitate borderline.
• Femeile cu ADHD suferă mai des de dizabilități intelectuale, iar simptomatologia poate duce la un diagnostic eronat sau incomplet, fiind adesea clasificată comorbiditatea ca tulburare primară.
• Femeile cu ADHD suferă adesea de depresie, labilitate emoțională sau anxietate. Riscul pentru abuzul de substanțe este egal pentru ambele sexe.

Vulnerabilități și dificultăți la femeile cu ADHD

• Femeile cu ADHD sunt vulnerabile la labilitate emoțională, iritabilitate și toleranță scăzută la frustrare.
• Problemele sociale produc dizabilități, iar femeile sunt mai vulnerabile la hărțuire și bullying.
• Devin active sexual mai devreme, cu un număr mare de parteneri, ceea ce poate duce la boli cu transmitere sexuală și sarcini nedorite.
• Comportamentul antisocial este similar cu cel al bărbaților cu ADHD, iar educațional de multe ori renunță la școală.
• Sunt copleșite, cu stimă de sine scăzută și rata de accidentare crescută.

Comportamente de compensare și coping la femeile cu ADHD

• Printre strategiile disfuncționale, menționez consumul de alcool și canabis, izolare socială și respingere.
• Femeile caută suport emoțional prin activități riscante, promiscuitate și activități ilegale.
• Screening-urile folosite în mod curent nu diferențiază între sexe și simptomatologie, iar diagnosticul ADHD-ului la femei necesită un interviu amănunțit și informații adiționale de la părinți și/sau profesori.

Diagnosticare diferențială și tratament ADHD la femei

• Este necesar să facem diagnosticul diferențial și să eliminăm factorii care pot masca simptomatologia.
• Ereditatea este foarte importantă, 70-80% din cazuri având un fond genetic.

Tratamentul ADHD la femei nu diferă marcant între sexe, dar există mici ajustări.

• Tratamentul non-farmacologic include psihoeducație și psihoterapie cognitiv-comportamentală.
• Tratamentul farmacologic cuprinde atomoxetină, metilfenidat și amfetamine. Ajustarea dozelor în sindromul premenstrual și menopauză este necesară, iar tratamentul hormonal poate susține femeile cu ADHD.
• Este important de diagnosticat cât mai repede pentru a iniția tratamentul și a crește funcționalitatea pacienților.
• Reduce rata comorbidităților și îmbunătățește calitatea vieții pacienților.

Citește și:

Studiu de caz

O pacientă de 42 de ani, cu concubin și trei copii, cu loc de muncă în domeniul logisticii, vine pe bază de trimitere de la medicul de familie, cu întrebarea dacă are ADHD la adult, întrucât are un fiu cu ADHD, diagnosticat recent și recunoaște simptomatologia în propria persoană.

Anamneză și istoric medical

Familia și copilăria:

• Din trimitere, aflăm că provine dintr-o familie numeroasă.
• Se descrie ca:

un copil mereu pus pe șotii, cu probleme la școală și acasă.

• Încă de la grădiniță, avea agitație psihomotorie, fiind greu de menținut în bancă.
• La 13 ani, începe să consume alcool și țigări și să fugă de acasă.

Performanțe școlare:

• Trecerea prin școală a fost fără a avea control pe orar.
• Problemele se agravează după vârsta de 13 ani, cu dificultăți de atenție și concentrare, având calificativ insuficient la majoritatea materiilor.
• De multe ori a făcut greșeli din neatenție la școală.
• Încerca să-și facă temele cât mai repede, dar avea mari dificultăți în a termina ceea ce începea și nu se concentra în clasă.
• Era greu să urmărească lecția, fiind distrasă ușor.
• Cu foarte mare chin, a reușit să termine un liceu cu profil tehnic.

Spune despre ea că era "găurită".

Carieră și viață adultă: 

• În carieră, a început de jos și a construit drumul cu mare efort.
• Spune că era mult mai ușor atunci când avea de-a face cu ceva bine organizat și structurat.
• Reușește să-și ia carnetul de conducere după multe încercări, având mari probleme la partea teoretică, unde prezenta dificultăți de concentrare pe un anumit subiect, având tendința de a-și pierde atenția pe alte detalii nesemnificative.

Excluderi medicale: Este exclus abuzul de alcool, droguri sau alte cauze somatice de hiperactivitate și tulburări de concentrare prin analize uzuale de sânge.

Evaluare psihologică și diagnostice

Screening și teste:

• test de screening ASRSv1.1, care este altul decât cel din România. Pacienta își dă calificativul, primind 6 puncte pentru ADHD.
• AUDIT: 10 puncte
• DUDIT: 0 puncte
• Formular A (ASSQ): 3 puncte din 54 (fără elemente autistice)
• AQ: 20 de puncte (≥ 19 de puncte, care ar fi indicat posibil Asperger)
• EQ: 38 de puncte (≤ 55 de puncte, care ar fi indicat posibil Asperger)
• DIVA 2.0 pentru adulți:
  • 8/9 deficit de atenție în copilărie și în viața adultă;
  • 8/9 hiperactivitate/impulsivitate în copilărie și viața adultă.
• Checklist ADHD DSM-5:
  • 6 criterii deficit de atenție;
  • 6 criterii hiperactivitate & impulsivitate.
• interviu M.I.N.I.: nu îndeplinește toate criteriile de diagnostic, dar anumite trăsături la tulburare anxioasă generalizată, tulburare de personalitate antisocială
• Screening-ul Barclay arată că:
  • pacienta se descrie cu foarte multe puncte atât în prezent, cât și în copilărie;
  • actualul scris indică multe puncte pe partea de atenție și mai puține pentru hiperactivitate-impulsivitate.

Mama îi acordă doar câte un punct, deci sub criteriile de diagnostic. Se întâlnește mama separat pentru un interviu special, confirmând hiperactivitatea încă de la grădiniță, dar fără a observa diferențe majore față de ceilalți frați.

Observații clinice:

• Pacienta este orientată, cu îmbrăcăminte adecvată pentru anotimp, dar mai puțin îngrijită (o chestiune relativă în Suedia).
• Prezintă hiperactivitate motorie: folosește multe gesturi, se mișcă pe scaun, este cooperantă, vorbește repede, dar urmărește șirul conversației și are o bună dispoziție afectivă.
• Se observă hipoprosexie de concentrare: necesită repetarea întrebărilor, atenția fiind distrasă ușor.

Evaluare neuropsihologică

• Se face WAIS-IV, observându-se o viteză de procesare destul de joasă, un QI total de 102, viteza și memoria de lucru fiind mai joase.
• Funcția verbală se măsoară cu 3 audiții Rey Auditory Verbal Learning Test, fiind determinată la limita de jos.
• Funcția vizual-spațială măsurată cu Perceptive Trail Making Test A/B arată dificultăți în structurare, organizare și memoria de lucru și atenție.
• Pacienta are probleme în a menține un tempo egal la Conners Continuous Performance Test (CPT-3), apasă greșit de multe ori.
• Testele de mentalizare DMASC arată probleme în a identifica intenții și expresii. Nu s-a observat nimic semnificativ pentru autism, ci doar pentru ADHD.

Funcția executivă:

• viteza de procesare este mai redusă
• funcția executivă măsurată cu BRIEF-A arată probleme în inițiere, planificare, organizare și memorie de lucru redusă.
• diagnosticul diferențial cu MMPI-2 pentru tulburări de personalitate conform ICD-10 arată multe puncte pe scala problemelor de concentrare.

Concluzie și tratament

Diagnostic: Pacienta îndeplinește criteriile de diagnostic pentru ADHD formă combinată.

Tratament: Începe tratamentul cu stimulante centrale și psihoeducație PEGASUS, bazată pe teorie cognitiv-comportamentală.

Vă mulțumesc!