Cum afectează ADHD-ul riscul de a dezvolta demență?

Înainte de toate, țin să pucntez că ar fi de remarcat faptul că multe dintre studii prezintă mai degrabă gradul de asociere, un concept diferit de risc, pentru cei care doresc să se documenteze.

În plus, majoritatea studiilor subliniază dificultatea determinării riscului direct, deoarece ADHD-ul predispune persoana la alți factori de risc pentru demență, cum ar fi:

• fumatul, consumul de alcool și alte substanțe;
• consumul excesiv de zahăr, grăsimi și alte obiceiuri alimentare nesănătoase;
• controalele medicale mai puțin frecvente și tendința către a neglija la modul general aspectele sănătății fizice și mentale;
• lipsa consolidării căilor neuronale asociate cu memoria pe termen mediu și lung, respectiv cu efortul susținut orientat către scop în cadrul sarcinilor.

Toți acești co-factori / factori favorizanți se cumulează și amplifică riscul.

Citește și:

Introducere

ADHD-ul (Tulburarea Hiperkinetică cu Deficit de Atenție) și demența reprezintă două categorii distincte de tulburări cognitive, fiecare manifestându-se în etape diferite ale vieții și fiind caracterizate prin trăsături unice.

ADHD-ul este o tulburare de neurodezvoltare, apare de obicei în copilărie și este marcată de simptome precum inatenția, hiperactivitatea și impulsivitatea.

Demența, pe de altă parte, este o tulburare neurodegenerativă care afectează în principal adulții în vârstă, ducând la o scădere progresivă a funcțiilor cognitive, cum ar fi memoria, gândirea și raționamentul.

În ciuda naturii lor distincte, cercetările emergente indică o legătură potențială între aceste condiții, subliniind în special că ADHD-ul netratat poate crește riscul de dezvoltare a demenței mai târziu în viață (Beehuspoteea et al., 2023; Callahan et al., 2021; Picillo et al., 2014; Callahan et al., 2017).

Mai multe studii de referință subliniază posibilitatea ca adulții cu un istoric clinic diagnosticat de ADHD să aibă o probabilitate mai mare de a dezvolta demența comparativ cu cei fără ADHD (Callahan et al., 2021).

Această asociere, intrigantă și complexă, se crede că este influențată de un spectru larg de factori de risc asociați cu ADHD-ul.

Mecanisme

Relația complexă între ADHD și demență nu este încă pe deplin înțeleasă. Cu toate acestea, o ipoteză dominantă sugerează că semnele cognitive ale ADHD-ului, cum ar fi inatenția, distractivitatea și impulsivitatea, care perturbă funcțiile executive, ar putea escalada riscul de afectare cognitivă mai târziu în viață (Callahan et al., 2021).

Simptomele ADHD-ului, inclusiv dificultățile în menținerea atenției, organizarea, multitasking-ul și tendința către uitare, prezintă o asemănare izbitoare cu simptomele observate în demența prodromală sau în deteriorarea cognitivă ușoară (MCI), în special la persoanele peste vârsta de 50 de ani (Callahan et al., 2017).

Eforturile de cercetare au aprofundat conexiunea ADHD-demență. Indivizii cu demență cu corpuri Lewy, o variantă specifică de demență, au raportat retrospectiv simptome mai severe de ADHD în copilărie comparativ cu persoanele sănătoase (Callahan et al., 2021).

În plus, un alt studiu a postulat că istoricul simptomelor de ADHD la adulți constituie un factor de risc pentru demența cu corpuri Lewy (Picillo et al., 2014).

Cu toate acestea, rămâne incert dacă ADHD este un precursor al demenței sau dacă este diagnosticat greșit ca MCI datorită suprapunerii simptomelor (Callahan et al., 2017).

Sprijinul dovezilor pentru ipoteza că ADHD-ul netratat poate crește riscul de demență este în creștere. De exemplu, un studiu de cohortă multi-generațională în Suedia a corelat ADHD-ul netratat cu un risc crescut de demență (Zhang et al., 2021).

Complementând acest lucru, un studiu din Taiwan a asociat ADHD-ul adult cu un risc crescut de demență (Tzeng et al., 2017).

În plus, există un consens emergent că ADHD-ul poate fi legat de declinul cognitiv și poate influența dezvoltarea patofiziologiei bolii Alzheimer la adulții în vârstă (Leffa et al., 2022).

Factori de risc

Este esențial să recunoaștem complexitatea relației între ADHD-ul netratat și demență. Anumite studii subliniază rolul factorilor de risc vasculari în medierea legăturii ADHD-demență (Callahan et al., 2021).

Prezența comorbidităților și altor factori confuzivi prezintă, de asemenea, provocări în evaluarea precisă a conexiunii între ADHD și riscul de boli neurodegenerative (Becker et al., 2022).

Deși mecanismele precise care interconectează ADHD-ul netratat și demența trebuie încă să fie pe deplin descifrate, se presupune că ADHD-ul poate contribui la procesele neurodegenerative și declinul cognitiv la adulții în vârstă (Callahan et al., 2021).

Semnificativ, se recunoaște că simptomele ADHD-ului pot persista în vârsta înaintată, afectând o proporție de indivizi. Această persistență are implicații importante pentru funcția cognitivă și poate crește potențial riscul de demență (Mendonça et al., 2021).

Persoanele cu ADHD sunt mai susceptibile la condiții precum diabetul și sunt mai predispuse la obiceiuri precum fumatul intens zilnic, ambele recunoscute ca fiind factori de risc semnificativi pentru demență (Callahan et al., 2021).

Mai mult, ADHD-ul a fost corelat cu diverse condiții somatice, inclusiv boli metabolice, ale sistemului nervos și respiratorii. Aspectele legate de stilul de viață, precum o dietă nesănătoasă, fumatul și abuzul de substanțe, adesea asociate cu ADHD, amplifică și mai mult riscul, deschizând potențial calea pentru tulburări legate de vârstă, cum ar fi demența.

Discuție

Pentru a înțelege legătura dintre ADHD și riscul de demență, este esențial să analizăm trăsăturile caracteristice ale ADHD și modul în care acestea pot contribui la declinul cognitiv pe termen lung. ADHD este asociat cu mai multe disfuncții cognitive și comportamentale care pot crea un teren propice pentru dezvoltarea altor afecțiuni, inclusiv demența.

Disfuncții cognitive, executive, emoționale și comportamentale în ADHD

Persoanele cu ADHD prezintă adesea disfuncții executive, care includ dificultăți în planificare, organizare și menținerea atenției. Aceste disfuncții pot duce la probleme semnificative în gestionarea sarcinilor zilnice și a responsabilităților pe termen lung.

De asemenea, problemele cu memoria de lucru sunt frecvente în rândul celor cu ADHD. Memoria de lucru este esențială pentru procesarea și stocarea temporară a informațiilor, iar deficiențele în această arie pot afecta capacitatea de a învăța și de a adapta comportamentele pe baza experiențelor anterioare.

O altă caracteristică a ADHD-ului este toleranța redusă la frustrare. Aceasta se manifestă prin dificultăți în a face față situațiilor stresante sau frustrante, ceea ce poate duce la reacții emoționale exagerate și comportamente impulsive. În plus, capacitatea redusă de regularizare emoțională face dificilă gestionarea emoțiilor negative, crescând riscul de tulburări psihice comorbide, cum ar fi anxietatea și depresia.

Stil de viață și comportamente de risc

Pe lângă disfuncțiile cognitive și emoționale, persoanele cu ADHD pot adopta stiluri de viață mai puțin sănătoase. Căutarea gratificării imediate și nivelele energetice fluctuante pot contribui la obiceiuri alimentare nesănătoase și la lipsa activității fizice regulate. Aceste comportamente pot duce la creșterea riscului de boli metabolice și cardiovasculare, care sunt, de asemenea, factori de risc pentru demență.

În plus, persoanele cu ADHD sunt mai puțin susceptibile să participe la controale medicale regulate, ceea ce poate duce la diagnosticarea întârziată a problemelor de sănătate. Acest lucru contribuie la o gestionare deficitară a sănătății pe termen lung și la acumularea de factori de risc care favorizează neurodegenerarea.

Implicații pe termen lung

Toate aceste elemente – disfuncțiile cognitive, comportamentele impulsive și stilul de viață nesănătos – pot contribui la un declin cognitiv accelerat și la o predispoziție crescută pentru neurodegenerare. Este important de menționat că ADHD nu implică automat un risc crescut de demență, dar combinația de factori menționați poate crea un context favorabil dezvoltării acesteia.

Rolul medicației și abordărilor terapeutice

Tratamentul eficient pentru ADHD poate atenua multe dintre trăsăturile negative asociate cu această tulburare. Medicamentele stimulante și terapiile comportamentale pot îmbunătăți funcțiile executive, memoria de lucru și capacitatea de regularizare emoțională.

În plus, intervențiile care promovează un stil de viață sănătos pot reduce riscul de dezvoltare a comorbidităților metabolice și cardiovasculare. Prin urmare, tratamentul adecvat al ADHD nu numai că îmbunătățește calitatea vieții pe termen scurt, dar poate reduce și riscul pe termen lung de declin cognitiv și demență.

Analiza unui studiu longitudinal de cohortă națională din Israel

Întrebare de cercetare și obiectiv

Acest studiu își propune să investigheze dacă ADHD la adulți este asociat cu un risc crescut de demență.

Descoperiri

Studiul de cohortă națională a urmărit 109.218 participanți pe o perioadă de 17.2 ani pentru a evalua riscul de demență, pe baza rezultatelor confirmate ulterior. Rezultatele au arătat că prezența ADHD la adulți este semnificativ asociată cu un risc crescut de demență.

Design, locație și participanți / eșantion de populație analizat

• studiul prospectiv de cohortă națională a inclus 109.218 membri ai unei organizații nonprofit de întreținere a sănătății din Israel, născuți între 1933 și 1952.
• participanții nu aveau un diagnostic de ADHD sau demență la începutul studiului (1 ianuarie 2003) și au fost urmăriți până la 28 februarie 2020.
• participanții aveau vârste cuprinse între 51 și 70 de ani în 2003. Analiza statistică a fost realizată între decembrie 2022 și august 2023.
• participanții au fost urmăriți din ianuarie 2003 până la deces, părăsirea domiciliului, confirmarea diagnostcului de demență sau finalul studiului, în februarie 2020.
• caracteristicile participanților au fost selectate pentru a caracteriza populația sursă și a prezenta obiectiv diferențele între grupul cu și grupulc elor fără ADHD la adulți pentru covariatele studiului
• rata incidentelor a fost estimată per 10.000 de persoane / an de urmărire.

Modele și măsurători statistice

ADHD-ul la adulți a fost considerat o variabilă dependentă de timp, fiind clasificat ca prezent din momentul primei confirmări de diagnostic.

Modelele de regresie Cox au fost utilizate pentru a cuantifica asocierea dintre ADHD la adulți și riscul de demență:

• folosind ratele de hazard (HR)
• folosind intervalele de încredere (Confidence Intervals) de 95%.
• modelele au fost ajustate pentru 18 surse potențiale de confuzie.

Expunere: Confirmarea diagnosticelor de demență

Diagnosticele de demență au fost bazate pe Clasificarea Internațională a Bolilor, ediția a IX-a (ICD-9) și a X-a (ICD-10). Diagnosticul de demență a fost confirmat de către profesoniști medicali geriatri, neurologi sau psihiatri.

Expunere: Confirmarea diagnosticelor de ADHD

Diagnosticele de ADHD au fost confirmate pe baza codurilor ICD-9 sau ICD-10, în perioada ianuarie 2003 - februarie 2020. Fiecare diagnostic de ADHD a fost atribuit de un medic psihiatru, neurolog sau neuropsiholog.

Rezultate

• La începutul urmăririi, eșantionul avea o vârstă medie de 57.7 ani, 51.7% femei și 48.3% bărbați.
• Grupul cu ADHD la adulți era mai tânăr decât grupul fără ADHD la adulți.
• Pe parcursul urmăririi, 730 de participanți (0.7%) au primit un diagnostic de ADHD la adulți, iar 7726 (7.1%) au primit un diagnostic de demență.
• Dintre participanții cu ADHD la adulți, 13.2% au dezvoltat demență, comparativ cu 7% dintre cei fără ADHD la adulți.
• Analiza primară a arătat că prezența ADHD la adulți a fost asociată semnificativ statistic cu un risc crescut de demență (HR neajustat = 3.62; HR ajustat = 2.77).

Discuție

Acest studiu de cohortă prospectiv a examinat asocierea dintre ADHD la adulți și riscul de demență. Rezultatele arată că un diagnostic de ADHD la adulți este asociat cu un risc crescut de demență. Aceste descoperiri sunt în concordanță cu majoritatea studiilor epidemiologice anterioare.

Concluzie generală

Analiza sistematică a literaturii relevă că există multiple mecanisme prin care ADHD poate contribui la un risc crescut de demență. Disfuncțiile cognitive, executive și emoționale, comportamentele de risc și stilurile de viață nesănătoase sunt toți factori care, împreună, pot crea un mediu propice pentru neurodegenerare.

Totuși, tratamentul eficient și intervențiile timpurii la nivel bio-psiho-social prin psihoterapie și alte abordări terapeutice pot juca un rol crucial în reducerea acestui risc, subliniind importanța gestionării corespunzătoare a ADHD-ului pe tot parcursul vieții.

Deși există un corp impresionant de dovezi care sugerează o conexiune între ADHD-ul și un risc crescut de demență, complexitățile acestei relații necesită investigații mai profunde.

Acest domeniu de studiu este de o importanță semnificativă, deoarece deține potențialul de a revoluționa înțelegerea noastră asupra diagnosticării timpurii a demenței, de a rafina acuratețea estimărilor prevalenței bolii și de a îmbunătăți identificarea indivizilor pentru tratament țintit (Callahan et al., 2017).

Identificarea ADHD-ului ca un factor de risc potențial pentru demență subliniază nevoia de vigilență sporită și strategii proactive în gestionarea ADHD-ului de la etapele timpurii.

Înțelegerea relației nuanțate dintre aceste condiții este vitală pentru dezvoltarea intervențiilor țintite și a măsurilor de prevenție, potențial atenuând impactul ADHD-ului asupra sănătății cognitive și executive în etapele ulterioare ale vieții.

Este esențială continuarea cercetării pentru a clarifica căile și mecanismele specifice prin care ADHD contribuie la un risc crescut de demență. Prin disecarea interacțiunii complexe dintre aceste condiții, cercetătorii pot deschide calea către abordări terapeutice noi și strategii de intervenție.

Pe măsură ce comunitatea științifică continuă să dezlege complexitățile acestei relații, se speră că astfel de cunoștințe vor duce la intervenții mai eficiente, rezultate îmbunătățite pentru pacienți și o înțelegere mai profundă a țesăturii complexe care constituie sănătatea cognitivă pe parcursul întregii vieți.