ADHD-ul și Tulburarea Afectivă Bipolară de tip II - diferențiere și co-ocurență

Tulburarea Afectivă Bipolară de tip II - caracteristici specifice

Tulburarea Afectivă Bipolară de tip II se caracterizează printr-un model repetitiv și de obicei ciclic și regulat de episoade depresive și episoade hipomaniacale, fără episoade maniacale în toată regula care sunt prezente în Tulburarea Afectivă Bipolară de tip I.

Episoade hipomaniacale

• Durata: Episoadele hipomaniacale în TAB II durează cel puțin patru zile consecutive, vizibile pentru ceilalți, dar nu suficient de severe pentru a provoca o afectare majoră a funcționării sociale sau profesionale.
• Modificările dispoziției: Starea de spirit ridicată este un semn distinctiv, persoanele simțindu-se neobișnuit de optimiști, nervoși sau agitați. Spre deosebire de manie, hipomania nu duce de obicei la psihoză.
• Modificările comportamentale: Creșterea activității sau a nivelului de energie, începerea multor proiecte noi, creșterea sociabilității sau a capacității de a vorbi și scăderea nevoii de somn fără a se simți obosit.
• Tiparele de gândire: Gânduri rapide și distragere a atenției, stimă de sine umflată sau grandomanie și idei mai creative sau mai rapide.

Episoade depresive

• Durata: Episoadele depresive majore durează cel puțin două săptămâni, cu simptome care cauzează suferință sau afectare semnificativă în domeniul social, profesional sau în alte domenii importante de funcționare.
• Simptomele emoționale: dispoziție tristă, anxioasă sau stări de "gol interior" persistente, sentimente de deznădejde sau pesimism, iritabilitate, sentimente de vinovăție, inutilitate sau neajutorare.
• Simptomele cognitive: Dificultăți de concentrare, de memorare sau de luare a deciziilor, gânduri de moarte sau sinucidere sau tentative de suicid.
• Simptomele fizice și comportamentale: Modificări ale poftei de mâncare sau ale indicelui de masă corporală, tulburări de somn (insomnie sau hipersomnie), pierderi ale interesului și/sau a plăcerii pentru activități, energie diminuată și/sau oboseală.

ADHD-ul - caracteristici specifice

ADHD, pe de altă parte, este o tulburare de neurodezvoltare caracterizată printr-un model persistent de neatenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate care interferează cu funcționarea sau dezvoltarea.

Deficitul atenției voluntare

• Problemele de organizare: Probleme de organizare a sarcinilor și activităților, deseori nu respectă termenele limită și au o muncă dezorganizată.
• Dificultățile în atenția susținută: Dificultăți în menținerea atenției în cadrul sarcinilor, în special în cazul lecturilor, conversațiilor sau prelegerilor de lungă durată.
• Uitarea: Uită adesea activitățile zilnice, cum ar fi întâlnirile, treburile casnice sau comisioanele.
• Atenția la detalii: Efectuarea greșelilor din neglijență la locul de muncă sau în timpul altor activități din cauza unei neglijențe sau a unor detalii omise.
• Ascultarea: Dificultatea de a asculta atunci când i se vorbește direct, mintea pare a fi în altă parte, chiar și în absența oricărei distrageri evidente.
• Finalizarea sarcinilor: Persoana începe sarcinile, dar își pierde rapid concentrarea și se abate ușor.

Hiperactivitatea și impulsivitatea

• Agitația: Adulții ar putea să se simtă neliniștiți pe plan intern și să se lupte cu neliniștea.
• Fidgeting-ul: Nevoia de a se mișca, incapacitatea de a sta jos pentru perioade lungi de timp.
• Vorbirea excesivă: O persoană ADHD vorbește adesea în mod excesiv, îi întrerupe sau îi deranjează pe ceilalți.
• Impulsivitatea: Adoptarea deciziilor pripite fără a lua în considerare consecințele pe termen lung, dificultatea de a-și aștepta rândul și întreruperea sau intruziunea în activitățile celorlalți.

Caracteristici de diferențiere

Deși ambele tulburări implică schimbări de dispoziție și impulsivitate, natura și contextul acestor simptome diferă semnificativ:

Durata episoadelor afective: Schimbările de dispoziție din Tulburarea Afectivă Bipolară de tip II sunt episodice, cu perioade clare de dispoziție ridicată sau depresivă care durează zile sau săptămâni, spre deosebire de ADHD, unde schimbările de dispoziție tind să fie mai rapide și legate de factori de mediu.

Factori declanșatori vs. persistență: Trăsăturile ADHD sunt consecvente și prezente în diferite contexte, în timp ce simptomele Tulburării Afective Bipolare de tip II sunt episodice și reprezintă o schimbare față de sinele obișnuit al persoanei, de obicei din alte cauze decât cele legate de factori de mediu.

Constanța și intensitatea dificultăților de atenție: Deficitul atenției voluntare din ADHD este o trăsătură constantă, afectând individul în diferite aspecte ale vieții, în timp ce în cazul persoanei cu Tulburare Afectivă Bipolară de tip II, orice deficit de atenție este mai probabil să fie episodic.

În continuare, vom explora în detaliu fiecare dintre aceste caracteristici.

Durata episoadelor afective

Unul dintre cele mai distinctive aspecte între Tulburarea Bipolară II și ADHD este natura și durata variațiilor de dispoziție. Înțelegerea acestor diferențe este crucială pentru diagnosticarea corectă și managementul fiecărei condiții.

Episoadele afective în Tulburarea Afectivă Bipolară de tip II

În cazul Tulburării Afective Bipolare de tip II, episoadele afective sunt caracterizate prin modificări semnificative ale stării de bine, care se încadrează în două categorii principale: episoadele hipomaniacale și episoadele depresive majore. Acestea pot duce la dificultăți semnificative în menținerea angajamentelor profesionale, relațiilor interpersonale și îndeplinirea sarcinilor zilnice. Deși persoanele pot funcționa la un nivel apropiat de firesc între episoade, tranzițiile între episoade pot cauza perturbări majore.

Episoadele hipomaniacale

Aceste episoade sunt definite printr-o perioadă distinctă de dispoziție elevată, expansivă sau iritabilă, care durează cel puțin patru zile consecutive. Pe parcursul acestui timp, individul experimentează o creștere notabilă a energiei și a activității. Această schimbare de dispoziție este diferită de starea obișnuită a persoanei și poate fi observată de către cei din jur. Deși episoadele hipomaniacale sunt mai puțin severe decât mania plenară observată în Tulburarea Afectivă Bipolară de tip I, acestea pot conduce la decizii nepotrivite și pot afecta relațiile interpersonale. Importanța acestor episoade derivă din faptul că ele reprezintă o schimbare clară de comportament, suficient de intensă pentru a fi observată de prieteni și familie, dar nu atât de accentuată încât să necesite spitalizarea.

Episoadele depresive majore

Spre deosebire de episoadele hipomaniacale, aceste perioade sunt caracterizate prin simptome de depresie care durează cel puțin două săptămâni. Simptomele includ tristețe profundă, pierderea interesului sau plăcerii în activități obișnuite, schimbări în apetit, probleme legate de somn, oboseală, sentimente de inutilitate sau vinovăție, și gânduri de moarte sau suicid. Aceste episoade depresive pot avea un impact semnificativ asupra funcționării zilnice a persoanei.

Labilitatea emoțională în ADHD

Pe de altă parte, ADHD este caracterizat prin simptome de deficit al atenției voluntare și/sau hiperactivitate-impulsivitate care sunt persistente și se manifestă în diverse contexte ale vieții persoanei. Diferența principală față de Tulburarea Afectivă Bipolară de tip II este că ADHD-ul nu implică episoade distincte de schimbare a dispoziției care să alterneze între depresie și hipomanie. Mai degrabă, persoanele cu ADHD pot experimenta schimbări rapide și frecvente ale dispoziției în răspuns la evenimente din mediul înconjurător, dar aceste fluctuații nu corespund criteriilor pentru episoade depresive sau hipomaniacale.

ADHD-ul se caracterizează printr-o prezență constantă a simptomelor de deficit al atenției voluntare și hiperactivitate/impulsivitate, indiferent de situație sau momentul zilei. Aceasta înseamnă că simptomele sunt un aspect persistent al funcționării persoanei, nu rezultatul unor schimbări episodice ale stării de dispoziție. Persoanele cu ADHD demonstrează simptome într-o varietate de situații și medii, inclusiv acasă, la locul de muncă, în timpul studiului și în interacțiuni sociale. Aceasta indică faptul că ADHD-ul nu este rezultatul unor factori externi sau stresori specifici, ci mai degrabă o caracteristică intrinsecă a funcționării.

Așadar, unul dintre criteriile de diferențiere dintre Tulburarea Afectivă Bipolară de tip II și ADHD se bazează semnificativ pe modul în care dispoziția și comportamentul se modifică în timp. În timp ce Tulburarea Afectivă Bipolară de tip II implică episoade distincte de hipomanie și depresie, ADHD-ul se caracterizează prin simptome constante de deficit de atenție voluntară și hiperactivitate/impulsivitate, care nu sunt legate de schimbări episodice ale dispoziție.

Prezența declanșatorilor vs. starea persistentă

Distincția între factorii declanșatori specifici (trigger) și starea persistentă a simptomelor este esențială pentru înțelegerea diferențelor dintre Tulburarea Bipolară II și ADHD, având implicații majore în diagnosticarea și abordarea terapeutică a acestor condiții. Această diferențiere ne ajută să înțelegem cum interacționează persoanele cu mediul lor și cum reacționează la stimuli interni și externi în contextul acestor tulburări.

Rolul factorilor declanșatori din Tulburarea Afectivă Bipolară de tip II

În contextul Tulburării Afective Bipolare de tip II, factorii declanșatori joacă un rol semnificativ în apariția episoadelor de dispoziție, fie că este vorba despre episoade hipomaniacale sau depresive. Acești factori pot varia larg, incluzând evenimente de viață stresante, schimbări în rutinele zilnice sau de somn, anumite medicații sau consumul de substanțe.

Evenimente de viață stresante: Evenimentele majore de viață, fie pozitive, fie negative, pot funcționa ca declanșatori pentru un episod. De exemplu, pierderea unui loc de muncă, o despărțire sau chiar planificarea unei nunți pot precipita un episod depresiv sau hipomanical.

Schimbările de rutină: Modificările în rutina zilnică, cum ar fi cele legate de somn sau alimentație, pot influența echilibrul chimic al creierului și pot declanșa episoade de dispoziție.

Substanțe și medicamente: Consumul de alcool, droguri sau anumite tipuri de medicamente poate declanșa schimbări în dispoziție, conducând la episoade hipomaniacale sau depresive.

Relevanța factorilor declanșatori în managementul Tulburării Afective Bipolare de tip II implică necesitatea monitorizării atente și a adoptării unor strategii preventive, cum ar fi menținerea unei rutine regulate, evitarea substanțelor declanșatoare și dezvoltarea unui plan de gestionare a stresului.

Persistența trăsăturilor din ADHD

Spre deosebire de Tulburarea Afectivă Bipolară de tip II, ADHD-ul este caracterizat printr-o stare persistentă a simptomelor de deficit al atenției voluntare, hiperactivitate și/sau impulsivitate, care sunt constante și nu sunt legate în mod direct de factori declanșatori externi sau evenimente specifice. Această continuitate a simptomelor sugerează că ADHD-ul este o condiție neurodezvoltativă cu rădăcini în structura și funcționarea creierului.

Simptomele de ADHD sunt prezente în mai multe contexte, inclusiv acasă, la școală sau la locul de muncă, indicând o trăsătură persistentă a funcționării individului, nu o reacție la factori externi.

Constanța și intensitatea dificultăților de atenție

Distincția între modul în care Tulburarea Bipolară II și ADHD afectează focalizarea și atenția este crucială pentru înțelegerea profunzimii și complexității acestor tulburări. În timp ce ambele condiții pot afecta capacitatea unei persoane de a se concentra și de a rămâne atentă, mecanismele subiacente și manifestările specifice diferențiază semnificativ experiența individuală cu fiecare tulburare.

ADHD: Constelația persistentă a dificultăților de atenție voluntară

ADHD este în esență caracterizat printr-o dificultate persistentă de a menține atenția și concentrarea, care depășește provocările obișnuite de distrageri cotidiene. Această dificultate este adesea însoțită de impulsivitate și hiperactivitate, deși nu în toate cazurile.

Dispersia atenției

Persoanele cu ADHD pot avea probleme în a-și direcționa atenția în mod eficient, trecând frecvent de la o sarcină la alta fără a finaliza niciuna. Această caracteristică poate duce la performanțe inconsistente atât în mediul academic, cât și profesional.

Dificultățile de organizare

Problemele de atenție se extind și la capacitatea de organizare, făcând dificilă gestionarea timpului și prioritizarea sarcinilor. Aceasta poate rezulta în termene limită ratate și într-o productivitate scăzută.

Uitarea detaliilor

Uitarea detaliilor importante ale sarcinilor zilnice, cum ar fi întâlniri, termene limită sau chiar activități sociale, este comună pentru persoanele cu ADHD, datorită dificultăților lor de concentrare și memorie pe termen scurt.

Strategiile de compensare

Mulți adulți cu ADHD dezvoltă strategii de compensare pentru a-și îmbunătăți focalizarea și atenția, cum ar fi utilizarea de liste de sarcini, alarme, și tehnici specifice de management al timpului.

Tulburarea Afectivă Bipolară de tip II: Variația dificultăților de atenție voluntară corelată episoadelor afective

În cazul Tulburării Bipolare II, schimbările de dispoziție din episoadele hipomaniacale și depresive pot afecta grav capacitatea de focalizare și atenție, dar în moduri diferite, în funcție de faza tulburării.

În timpul episoadelor hipomaniacale, persoanele pot experimenta o creștere a energiei și pot avea sentimentul că pot finaliza mai multe sarcini simultan. Cu toate acestea, această energie suplimentară poate duce la o concentrare superficială, cu o tendință de a începe multe proiecte fără a le finaliza pe niciuna. Această "hiper-focalizare" poate părea productivă, dar adesea este dezordonată și ineficientă.

Pe de altă parte, în timpul episoadelor depresive, capacitatea de a se concentra și de a menține atenția poate fi profund afectată. Sentimentele de tristețe, lipsa energiei și interesului scăzut pentru activități obișnuite conduc la dificultăți semnificative în finalizarea sarcinilor și în menținerea atenției asupra detaliilor.

Astfel, în Tulburarea Afectivă Bipolară de tip II, nivelul de focalizare și atenție variază semnificativ între episoade, afectând funcționarea zilnică și calitatea vieții. Adaptarea la aceste variații necesită strategii flexibile și suport continuu pentru a gestiona eficient simptomele.

Pe măsură ce înțelegem mai bine modul în care focalizarea și atenția sunt afectate în ADHD și Tulburarea Bipolară II, devine evident că strategiile de intervenție și suport trebuie să fie personalizate pentru a răspunde nevoilor unice ale fiecărui individ. Recunoașterea și abordarea diferențelor în modul în care aceste tulburări influențează capacitatea de a se concentra și de a menține atenția poate conduce la îmbunătățiri semnificative în gestionarea simptomelor și în calitatea generală a vieții.

Adaptarea abordărilor terapeutice medicamentoase și non-medicamentoase

Pentru ADHD

Tratamentul eficient poate include medicamente stimulante sau non-stimulante care ajută la îmbunătățirea focalizării și atenției.

Terapiile cognitiv-comportamentale și modificările de mediu, cum ar fi organizarea spațiului de lucru și utilizarea tehnologiei pentru a seta remindere, sunt de asemenea vitale. Tehnicile de management al timpului, cum ar fi tehnica Pomodoro sau metodele de prioritizare a sarcinilor, pot fi deosebit de utile pentru a ajuta persoanele să rămână concentrate și să finalizeze sarcinile.

Pentru Tulburarea Afectivă Bipolară de tip II

În cazul episoadelor hipomaniacale, este important să se dezvolte strategii pentru a canaliza energia și creativitatea în moduri productive, fără a supraîncărca persoana cu prea multe proiecte simultan.

În timpul episoadelor depresive, strategiile pot include stabilirea de obiective zilnice realizabile, încurajarea activităților care îmbunătățesc starea de bine și utilizarea tehnicilor de mindfulness pentru a îmbunătăți concentrarea. Medicamentele stabilizatoare de dispoziție și terapiile orientate spre îmbunătățirea reglării emoționale și a rezilienței pot fi, de asemenea, componente cheie ale planului de tratament.

Educația individuală, familială și suportul continuu

Educația pacienților și a familiilor despre modul în care ADHD-ul și Tulburarea Afectivă Bipolară de tip II afectează focalizarea și atenția este esențială. Înțelegerea acestor efecte poate reduce frustrarea și poate îmbunătăți comunicarea și suportul din partea celor din jur. Grupurile de suport și programele de educație pentru pacienți pot oferi informații valoroase și încurajare.

Monitorizarea și ajustarea medicației

O monitorizare atentă a răspunsului la medicație este crucială, deoarece atât ADHD, cât și Tulburarea Afectivă Bipolară de tip II pot prezenta fluctuații în simptome și în eficacitatea medicației. Ajustările tratamentului, în funcție de schimbările în simptomatologie și de provocările vieții cotidiene, pot ajuta la optimizarea managementului simptomelor pe termen lung.

Ce spune literatura despre diferențiere și co-ocurență

Diagnosticul diferențial între Tulburarea de Hiperactivitate cu Deficit de Atenție (ADHD) și Tulburarea Afectivă Bipolară de tip II (TAB II) reprezintă o provocare complexă din cauza suprapunerii simptomelor și a ratelor ridicate de comorbiditate (O'Connell et al., 2019).

Un studiu arată că până la 98% dintre cazurile de TAB îndeplinesc criteriile clinice pentru ADHD co-existent (Drechsler et al., 2020). Un alt studiu afirmă faptul că 20% dintre persoanele cu ADHD îndeplinesc criteriile clinice pentru TAB (Udal et al., 2012).

TAB II se caracterizează prin episoade depresive și hipomaniacale, ceea ce poate ajuta la diferențierea acestuia de ADHD (Phillips & Kupfer, 2013). Cu toate acestea, prezența fenomenelor subclinice și a stărilor de dispoziție precum hipomania și ciclurile rapide în TAB II poate complica diferențierea (Comparelli et al., 2022).

Studiile au arătat că impulsivitatea poate diferenția tulburarea de personalitate borderline (BPD) de TAB II, dar există diferite fațete ale impulsivității asociate cu fiecare tulburare, subliniind necesitatea unei abordări nuanțate a diagnosticului (Wilson et al., 2007).

În plus, la copiii cu părinți cu TAB, dereglarea dispoziției secundară impulsivității și hiperactivității în ADHD netratată poate imita mania cu debut precoce, subliniind importanța unui diagnostic precis (Propper et al., 2021).  Studiile genetice au evidențiat suprapunerea predispozițiilor genetice între ADHD și TAB, sugerând o suprapunere moleculară parțială între TAB cu debut precoce și ADHD (Grigoroiu-Serbanescu et al., 2020).

Modelele de activare a diferitelor regiuni cerebrale la adulții cu ADHD și TAB în timpul sarcinilor sub monitorizarea unui fMRI (RMN funcțional) au arătat diferențe care ar putea fi potențial utilizate în procesul de diagnosticare (Berberat et al., 2021).

Literatura prezintă mai multe strategii cheie pentru diferențierea între ADHD și TAB II:

1. Debutul simptomelor: Trăsăturile ADHD apar, de obicei, înainte de vârsta de 7-12 ani, în timp ce semnele tulburării bipolare apar, de obicei, după vârsta de 12 ani (Brus et al., 2014).

2. Evoluția și constanța trăsăturilor: ADHD prezintă trăsături cronice și relativ constante, în timp ce tulburarea bipolară urmează un tipar ciclic cu episoade distincte de dispoziție (Brus et al., 2014).

3. Recurența și ciclicitatea episoadelor afective: Simptomele dispoziției sunt întotdeauna prezente în tulburarea bipolară, dar absente în ADHD. Persoanele cu TAB II prezintă episoade hipomaniacale și depresive, în timp ce persoanele cu ADHD nu prezintă un șablon recurent vizibil de episoade afective, dar prezintă un șablon persistent de schimbări de dispoziție rapidă (Brus et al., 2014).

4. Evaluările neurocognitive: instrumente precum QBTest au demonstrat o sensibilitate ridicată în distingerea ADHD de TAB II, BPD și alte tulburări, ajutând la diagnosticul diferențial (Rosso et al., 2023).

5. Prezența unor trăsături specifice: Prezența unor trăsături precum ideile suicidare, agresivitatea și manifestările psihotice pot ajuta, de asemenea, la diferențierea bolii bipolare cu debut juvenil de ADHD necomplicat (Luckenbaugh et al., 2009).

6. Funcționalitatea memoriei verbale: Un studiu a constatat că afectarea memoriei verbale a fost mai pronunțată în cazul tulburării bipolare cu debut precoce comparativ cu ADHD, sugerând că testele de memorie ar putea ajuta la diferențierea celor două afecțiuni (Udal et al., 2012).

Despre stimulante în Tulburarea Afectivă Bipolară

Raportul Task Force Report on Antidepressant Use in Bipolar Disorders al Societății Internaționale pentru Tulburări Bipolare (ISBD) recunoaște beneficiile potențiale ale augmentării tratamentului cu stimulanți precum metilfenidatul în tratamentul Tulburării Afective Bipolare (Pacchiarotti et al., 2013).

De asemenea, un studiu analizează riscul de viraj maniacal pentru metilfenidat ca fiind mai scăzut decât cel în cazul antidepresivelor inhibitoare a recaptării de serotonină (SSRI) în cazul tratamentului depresiei în populația geriatrică (Lavretsky, 2015).

O revizuire sistematică privind utilizarea metilfenidatului (vândut în România sub numele de Concerta) în tratamentul ADHD-ului comorbid cu Tulburarea Afectivă Bipolară sugerează că metilfenidatul, atunci când este utilizat împreună cu un stabilizator al dispoziției, poate fi sigur și nu crește în mod semnificativ riscul unei schimbări maniacale la copiii și adolescenții cu tulburări bipolare (Pouchon et al., 2023).

Carlson et al. (2000) au efectuat o analiză retrospectivă a fișelor medicale de observație, care studiază frecvența maniei / hipomaniei asociate stimulentelor la pacienții cu tulburare bipolară, inclusiv la cei tratați cu metilfenidat. Studiul sugerează că mania asociată stimulantelor a fost rar întâlnită.

Încheiere

Așadar, diferențele în modul în care ADHD și Tulburarea Afectivă Bipolară de tip II afectează concentrarea, atenția, dar și alte aspecte ale vieții subliniază necesitatea unei abordări personalizate și adaptative în tratament și suport. Prin recunoașterea și adresarea specificităților fiecărei tulburări, este posibil să se îmbunătățească semnificativ funcționarea și calitatea vieții persoanelor afectate.

Colaborarea strânsă între pacienți, familiile lor și profesioniștii din domeniul sănătății mentale este esențială pentru navigarea cu succes prin complexitatea acestor condiții și pentru promovarea unei vieți echilibrate și împlinite.

Diagnosticul diferențial între ADHD și TAB II necesită o evaluare cuprinzătoare care să ia în considerare prezentarea simptomelor, evaluările neurocognitive, factorii genetici și rezultatele neuroimagistice. Înțelegerea nuanțată a simptomelor care se suprapun și a trăsăturilor distincte ale fiecărei tulburări este vitală pentru un diagnostic precis și o planificare adecvată a tratamentului.