Co-crearea sănătății mintale - de la Individ la Comunitate

Am avut onoarea să particip ieri în cadrul conferinței Co-crearea sănătății mintale, de la individ la comunitate, organizată de către Asociația Choice și Mental Health Europe, în parteneriat cu Asociația Psihologilor din România, cu ocazia Săptămânii Europene a Sănătății Mintale.

În cadrul acesteia, am adus următoarele contribuții:

• Am subliniat dificultățile și întârzierile semnificative în diagnosticarea și recunoașterea ADHD-ului și autismului, accentuând necesitatea de a îmbunătăți accesul la informații și resurse adecvate.
• Am vorbit despre experiența mea personală în obținerea unui diagnostic de ADHD.
• Am evidențiat lipsa de conștientizare și stigmatizarea persistentă în societatea românească în ceea ce privește ADHD-ul și autismul.
• Am menționat despre dificultățile în ceea ce privește diagnosticarea care pot fi datorate trăsăturilor care se maschează reciproc între autism și ADHD.
• Am adus în discuție și problemele legate de coexistența ADHD-ului cu alte afecțiuni, precum anxietatea și depresia, și cum aceste co-ocurențe complică diagnosticul și alegerea abordărilor terapeutice.
• Am criticat utilizarea unor versiuni învechite ale ghidurilor de diagnosticare (DSM-4 și ICD-10), care nu recunosc persistența ADHD-ului și autismului în rândul adulților și totodată omit să menționeze posibilitatea de co-existență a autismului și ADHD-ului. Am menționat faptul că toate acestea sunt însă în versiunea ulterioară - DSM-5, versiune publicată încă din septembrie 2013, la care din păcate nu toți profesioniștii din România aderă ca și ghid de referință.
• Am criticat nomenclatura de autism "înalt funcțional" din DSM-5, care neagă nevoile persoanelor autiste. În acest context, am subliniat faptul că funcționalitatea este evalută subiectiv, fiind raportată la un context, și nu se evaluează deloc sustenabilitatea funcționării. Am adus în discuție și faptul că în momentul în care acea funcționare nu mai poate fi susținută, există riscul unui burnout / breakdown, care atrage de la sine posibilitatea pierderii unor abilități, în anumite cazuri în mod ireversibil.
• Un alt aspect important pe care l-am abordat a fost crearea și dezvoltarea comunității About ADHD România, care servește ca platformă de suport și informare pentru persoanele autiste & ADHD, oferind acces la cele mai noi studii și practici în domeniu. Această comunitate a ajutat la traducerea și diseminarea în limba română a ghidurilor internaționale de bună practică în ceea ce privește ADHD-ul, crescând astfel accesibilitatea la informații corecte și actuale.
• Am pledat pentru abordări terapeutice flexibile și personalizate în ceea ce privește ADHD-ul și autismul, punctând faptul că fiecare caz este unic și cu nevoi unice. În acest context, am subliniat importanța co-creării în abordările terapeutice, implicând comunitatea în dezvoltarea și ajustarea abordărilor, pentru a reflecta experiențele și nevoile REALE ale persoanelor care trăiesc cu aceste neurotipuri.
• La sfârșit, am evidențiat încă o dată necesitatea unei mai bune conștientizări și acceptare a neurodiversității în România, îmbunătățirea practicilor medicale și psihiatrice, precum și sprijinirea persoanelor autiste și/sau cu ADHD prin comunități de suport și resurse adaptate nevoilor lor.

Înregistrarea contribuției mele se află aici: