Combinația stimulant + non-stimulant (metilfenidat + atomoxetină)

Nu toate medicamentele pentru ADHD reglează emoțiile asociate cu ADHD în mod identic. Toate o fac în mod eficient, dar o fac prin căi diferite, iar acest lucru vă poate ajuta să înțelegeți răspunsurile la medicamente pe care le pot avea pacienții și clienții dumneavoastră.

De exemplu, să luăm medicamentele stimulante, care ajută în controlul emoțiilor prin suprimarea sistemului limbic. Cu cât doza este mai mare, cu atât activitatea în acest sistem este mai scăzută. Acesta este un mod de a rezolva problema: jupuim pisica 🐱 - controlăm afectul prin eliminarea acestuia.

Să ne amintim însă faptul că sistemul limbic nu este afectat în ADHD, nu face parte din fiziopatologia documentată în ADHD. Cu toate acestea, un mod de a controla emoțiile este de a preveni apariția acestora. Asta fac medicamentele stimulante.

De aceea, unul din cinci pacienți (sau părinți de pacienți) se plânge de aplatizare emoțională.Pacientul devine aproape un automat și începe să-și piardă afectul. Da, sunt conformi. Da, sunt productivi. Da, sunt ascultători. Dar asta e tot ce sunt. Părinții, în special, sunt foarte îngrijorați de acest efect secundar și adesea opresc medicația cu stimulente, deoarece nu le place ce a devenit copilul lor. Nu văd "joie de vivre", afecțiunea copilului. Părinții spun uneori:

Vrem ca acest copil să-și ciupească sora din când în când, să se supere puțin! Nu am nevoie de un robot bland care stă locului și acționează ca un computer!

Unii dintre acești copii pot ajunge în acest fel. De aceea, trebuie să fim atenți cu medicamentele stimulante, deoarece dacă împingeți doza prea sus, este posibil să obțineți o aplatizare a emoțiilor cotidiene, ceea ce nu este, în cele din urmă, obiectivul.

Dr. R. Barkley

Ce face însă Atomoxetina? 💊

Pe de altă parte, Atomoxetina non-stimulantă, inhibitor al recaptării norepinefrinei nu afectează deloc sistemul limbic, dar activează cortexul cingulat anterior și lobul frontal. Activează funcția executivă, care este de a gestiona emoțiile. Deci, ce aș prezice din asta?

Atomoxetina va fi mai bună în reglarea simptomelor emoționale ale ADHD decât medicamentele stimulante, deoarece o face la locul unde este problema, la nivelul sistemului executiv care nu reglează în jos efectul în măsura în care ar trebui.De asemenea, este foarte probabil că veți constata că Atomoxetina nu produce efectul secundar de aplatizare emoțională.

Din câte știu, nu au existat niciodată plângeri cu privire la acest lucru în literatura de specialitate.

Acum știți de ce vedem clinicieni care combină aceste medicamente și o fac pentru a obține o acoperire mai largă a acestei game de simptome ADHD.

Dr. R. Barkley

Care rămâne rolul stimulantelor? 💊

Medicamentele stimulante sunt, pe de altă parte foarte bune în îmbunătățirea atenției și a sistemului executiv, a cogniției și a memoriei de lucru, acolo unde Atomoxetina nu este atât de eficientă. Cu toate acestea, ele nu sunt neapărat atât de eficiente în gestionarea regularizării emoționale.

Așadar, prin adăugarea unui non-stimulant, puteți menține ambele medicamente la doze mai mici. Acest lucru este întotdeauna un lucru bun și obține o acoperire mai largă a complexului de simptome ADHD, inclusiv în ceea ce privește reglarea emoțională.

Prin înțelegerea modului în care medicamentele acționează în creier, putem avea o mai bună înțelegere a modului în care acestea gestionează aspectul emoțional al ADHD.

70% din zonele creierului activate de medicamentele pentru ADHD sunt comune, motiv pentru care toate sunt medicamente din categoria specifică pentru ADHD.

30% din efectul unui medicament NU este partajat cu celelalte medicamente și tinde să fie în principal în aceste centre de reglare a emoțiilor unde vedem o parte din diferențele în ceea ce privește răspunsul la medicamente, de la un pacient la altul.

Dr. R. Barkley

Sumar al ideilor lui Dr. Barkley

• atomoxetina pentru a aborda componenta emoțională a ADHD-ului;
• medicamentele stimulante pentru susținerea motivației, stimularea inițierii sarcinilor și funcționalitatea executivă generală.

Medicii din SUA (și mai recent, și în România) combină non-stimulantele cu un stimulant pentru a obține o schemă de tratament cu următoarele caracteristici:

• doze mai mici din fiecare medicament;
• o acoperire mult mai extinsă a simptomelor ADHD;

Ce spune literatura?

Combinația dintre Atomoxetină și Metilfenidat se pare că a fost un subiect de interes în tratamentul ADHD-ului și pentru comunitatea științifică. Studiile confirmă faptul că utilizarea Metilfenidatului în combinație cu Atomoxetina pentru augmentarea tratamentului la pacienții cu ADHD, au indicat un potențial de ameliorare a simptomelor (Carlson et al., 2007).

Tratamentul combinat cu Atomoxetină și Metilfenidat a fost utilizat în practica clinică din alte țări pentru a spori eficacitatea terapeutică (Özbaran et al., 2015).Studiile au arătat eficiență deosebită a combinației de stimulante și non-stimulante, cum ar fi combinația dintre Metilfenidat și Atomoxetină în cazul ADHD-ului, punând la îndoială unele orientări (precum monoterapia) privind gestionarea acestei afecțiuni (Catalá-López et al., 2017).

Mai mult, au fost prezentate dovezi care susțin eficacitatea atât a Metilfenidatului, cât și a Atomoxetinei în mod specific pentru îmbunătățirea adaptării sociale la adolescenții cu ADHD, un alt factor care indică beneficiile potențiale ale terapiei combinate (Shang et al., 2020).

Studiile pe rozătoare par să confirme efectele neuro-farmacologice evidențiate clinic în cazul oamenilor:

Într-un studiu care a comparat efectele administrării acute și cronice de Atomoxetină și Metilfenidat asupra nivelurilor extracelulare de noradrenalină, dopamină și serotonină în cortexul prefrontal și striatum la șoareci, s-a constatat că administrarea cronică a ambelor medicamente a crescut nivelurile extracelulare de noradrenalină și dopamină în cortexul prefrontal (Koda et al., 2010).

Aceste constatări par să sugereze în mod colectiv că combinația de Atomoxetină și Metilfenidat este promițătoare în tratamentul ADHD, cu beneficii potențiale pentru controlul simptomelor și adaptarea socială.