Încă din secolul al 18-lea, un medic încerca să explice părinților câteva aspecte esențiale ale ADHD-ului pe care, din păcate, mulți părinți par să aibă dificultăți în aplicarea lor chiar și în ziua de astăzi, și anume:
- ADHD-ul este o problemă neurologică, numită pe atunci problemă de sensibilitate excesivă a nervilor
- copiii cu ADHD au nevoie de intervenție educațională specială
- problemele persistă, oricât de mult acei copii s-ar strădui
- fiecare stimul extern sau zgomot, oricât de mic, îi poate deranja pe acești copii
- NICI pedepsele și NICI recompensele NU FUNCȚIONEAZĂ!
În 1798, Sir Alexander Crichton a descris o stare mintală cu toate trăsăturile esențiale ale ceea ce cunoaștem astăzi drept ADHD: neliniștea, problemele cu atenția, debutul timpuriu și afectarea abilității de a performa la școală. El a publicat o carte numită:
O anchetă asupra naturii și originii tulburării mintale: cuprinzând un sistem concis al fiziologiei și patologiei minții umane și o istorie a pasiunilor și efectelor lor.
Crichton a descris "neliniștea mentală" ca fiind:
Incapacitatea de a acorda cu un grad necesar de constanță oricărui obiect, aproape întotdeauna apare dintr-o sensibilitate ne-naturală sau morbidă a nervilor, prin care această facultate este neîncetat retrasă de la o impresie la alta.
El a afirmat că aceasta poate să fie înnăscută sau poate fi efectul unor boli accidentale:
Atunci când se naște cu o persoană, devine evidentă într-o perioadă foarte timpurie a vieții și are un efect foarte rău, întrucât îl face incapabil să acorde atenție cu constanță vreun obiect de educație. Dar este rar într-un grad atât de mare încât să împiedice complet orice fel de instruire.
Dr. Crichton a observat:
În această boală a atenției, dacă se poate numi cu proprietate așa, fiecare impresie pare să agite persoana și îi dă un grad nenatural de neliniște mentală: oamenii care se plimbă în sus și în jos prin cameră, un zgomot ușor, cositul ierbii, închiderea bruscă a unei uși, un exces de căldură sau de frig, prea multă lumină sau prea puțină lumină, toate acestea distrug atenția constantă la astfel de pacienți: întrucât sunt ușor stimulați de orice impresie.
Dr. Crichton a sugerat că acești copii aveau nevoie de intervenție educațională specială și totodată a remarcat că problemele lor evidente în acordarea atenției la școală persistă, oricât de mult s-ar fi străduit, iar sistemele de pedeapsă și recompensă NU funcționează:
Fiecare profesor public trebuie să fi observat că există mulți pentru care uscăciunea matematicii și dificultățile gramaticilor latine și grecești le sunt atât de dezgustătoare, încât nici teroarea nuielii, nici indulgența oricărui fel de recompensă nu îi poate determina să își concentreze atenția asupra lor.
Crichton a remarcat totodată:
ei au un nume particular pentru starea nervilor lor, care este suficient de expresiv pentru sentimentele lor. Ei spun că au fidgets (tremurici).
Bibliografie:
Crichton, S. A. (1798). An Inquiry Into the Nature and Origin of Mental Derangement. Comprehending a Concise System of the Physiology and Pathology of the Human Mind....... T. Cadell, junior, and W. Davies.Palmer, E. D., & Finger, S. (2001). An early description of ADHD (inattentive subtype): Dr Alexander Crichton and ‘Mental Restlessness’(1798). Child Psychology and Psychiatry Review, 6(2), 66-73. https://doi.org/10.1111/1475-3588.00324
Traducere și adaptare de pe https://www.adhdhistory.com
Autorul site-ului adresează mulțumiri: Profesorului Russell A Barkley pentru sfaturile amabile și profesorului Stanley Finger de la Universitatea Washington din St. Louis pentru sfaturile amabile și buna dispoziție.
Dacă sunteți o persoană în căutare de îndrumare pentru dvs. și/sau pentru o altă persoană aflată în grija dvs., este esențial să consultați direct un medic sau un specialist în sănătate mintală calificat pentru a primi sfaturi personalizate și adaptate specificităților situației personale. Această abordare asigură că veți beneficia de o îndrumare profesională înțeleaptă și cu adevărat relevantă pentru nevoile dvs. unice. Puteți găsi o listă de recomandări din comunitate pe site-ul DoctorADHD.com
Dacă sunteți un profesionist, accentuăm importanța angajamentului dvs. într-un proces continuu de formare profesională și educație, precum și necesitatea obținerii de supervizare clinică adecvată.
