Explorăm procesul diagnosticării ADHD, de la recunoașterea simptomelor la evaluarea clinică. Secțiunea abordează pașii diagnosticului, obiectivitatea acestuia și diferențierea de alte afecțiuni. Informații esențiale pentru a înțelege ADHD-ul aici.
Gabor Maté susține că ADHD este cauzat de traume din copilărie, nu de factori genetici. Însă studiile genetice arată o ereditate de 70-80% pentru ADHD. Mai mult, cercetările indică că ADHD predispune la evenimente adverse, nu invers. Teza lui Maté este INFIRMATĂ de dovezile științifice!
Ghidurile Colegiului Regal al Psihiatrilor din Scoția afirmă că diagnosticul ADHD la adulți NU ar trebui invalidat DOAR pentru absența unei mărturii coroborative privind prezenței trăsăturilor în copilărie. Acest fapt ar putea influența obligațiile etice dar și legale ale medicilor din România.
Tulburarea de integrare senzorială, deși NU este recunoscută ca diagnostic distinct în DSM-5 sau ICD-10, este adesea asociată cu autismul și diverse afecțiuni neuropsihiatrice. Cercetările continuă să exploreze validitatea și fiabilitatea unuor criterii de evaluare pentru un diagnostic distinct.
Testele de urină pentru catecolamine NU pot evalua neurotransmițătorii cerebrali sau diagnostica tulburări neuropsihiatrice. Bariera hematoencefalică, variabilitatea metaboliților și lipsa de specificitate fac aceste teste să fie complet INADECVATE în acest context.
Ați simțit vreodată că lumea din jurul vostru este prea intensă, prea sonoră, sau prea strălucitoare? Ați întâlnit persoane care par complet indiferente la anumiți stimuli, care în același timp deranjează profund alte persoane? Bine ați venit în vastul univers al sensibilităților senzoriale!
Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP) pentru metilfenidat (Concerta) a fost recent actualizat, aducând modificări semnificative, vizând în special adulții cu ADHD, acesta fiind mai aproape de viziunea științifică actuală a neurotipului.
