Utilizarea electroencefalogramei (EEG) în diagnosticarea tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) a stârnit un interes semnificativ datorită potențialului său de a oferi informații obiective privind activitatea cerebrală. Cu toate acestea, rolul său rămâne mai degrabă complementar decât definitiv în procesul de diagnosticare.
EEG este o metodă neinvazivă care înregistrează activitatea electrică din creier. În cercetarea ADHD, EEG a fost utilizat pentru a identifica diferențele potențiale în funcționarea creierului între persoanele cu și fără această tulburare. Interesul este determinat de necesitatea unor măsuri obiective care să sprijine metodele tradiționale de diagnosticare, care se bazează adesea pe evaluări comportamentale și rapoarte subiective.
Aprobarea FDA și dispozitivul NEBA
O evoluție notabilă în acest domeniu este aprobarea de către FDA a introducerii pe piață a NEBA (Neuropsychiatric EEG-Based ADHD Assessment Aid). Acest dispozitiv utilizează raportul teta/beta (TBR) din citirile EEG pentru a ajuta la distingerea persoanelor cu ADHD.
Cu toate acestea, este esențial să rețineți că dispozitivul NEBA este conceput ca un *instrument adjuvant, NU ca un instrument de diagnostic de sine stătător. În timp ce primele studii au sugerat diferențe semnificative în TBR între grupurile ADHD și non-ADHD, cercetările ulterioare au produs rezultate inconsecvente, provocând dezbateri cu privire la utilitatea clinică a acestuia.
Pe de altă parte, o recenzie (Lenartowicz și Loo, 2014) sugerează că, deși EEG a jucat istoric un rol în evaluarea funcției neuronale la copiii cu ADHD, în prezent NU poate fi folosit ca instrument de diagnosticare de sine stătător. Revizuirea subliniază necesitatea unor analize multivariate și a unei mai bune înțelegeri a generatorilor neuronali ai semnalelor EEG pentru a îmbunătăți utilitatea sa în mediul clinic.
Studii de cercetare privind EEG în ADHD
Explorarea EEG ca instrument de diagnostic pentru ADHD a făcut obiectul unor cercetări ample, mai multe studii contribuind cu informații valoroase privind potențialul și limitările sale. Un studiu notabil efectuat de Müller et al. în 2020 a avut ca scop dezvoltarea de neuroalgoritmi pe baza datelor EEG și a potențialului asociat evenimentelor (ERP) pentru a diferenția adulții cu ADHD de grupurile de control. Rezultatele au fost promițătoare, algoritmii demonstrând o sensibilitate între 75% și 83% și o specificitate între 71% și 77%.
Cu toate acestea, studiul a remarcat, de asemenea, o ușoară scădere a specificității în timp, sugerând că monitorizarea continuă și expertiza în neurofiziopatologie sunt necesare pentru o implementare clinică eficientă. Acest lucru evidențiază potențialul neuroalgoritmelor bazate pe EEG în ceea ce privește îmbunătățirea preciziei diagnosticului, deși este nevoie de rafinare și validare suplimentară.
O altă contribuție semnificativă la acest domeniu a fost făcută de Vahid et al. în 2019, care au aplicat tehnici de învățare profundă la datele EEG legate de evenimente pentru a distinge copiii cu ADHD de grupurile de control. Studiul a obținut o precizie de până la 83% în diferențierea copiilor cu ADHD de cei fără această tulburare. Cu toate acestea, s-a confruntat cu limitări, deoarece o proporție semnificativă de subiecți NU a putut fi clasificată corect, iar metoda NU a reușit să distingă între diferitele subtipuri de ADHD. Acest lucru subliniază provocările legate de obținerea unei precizii ridicate la nivel individual și nevoia de metode care pot aborda eterogenitatea prezentărilor ADHD.
O analiză cuprinzătoare realizată de Lenartowicz și Loo în 2014 a oferit o perspectivă istorică asupra utilizării EEG în evaluarea ADHD. Revizuirea a subliniat rolul de lungă durată al EEG în evaluarea funcției neuronale la copiii cu ADHD. În ciuda semnificației sale istorice, revizuirea a concluzionat că EEG NU poate fi utilizat în prezent ca un instrument de diagnostic de sine stătător pentru ADHD. Autorii au subliniat necesitatea de a dezvolta analize multivariate mai sofisticate și de a obține o înțelegere mai profundă a generatorilor neuronali ai semnalelor EEG pentru a îmbunătăți utilitatea clinică a acestuia. Această perspectivă reflectă nevoia continuă de inovare și integrare a EEG cu alte modalități de diagnosticare pentru a spori eficacitatea sa în setările clinice.
Aceste studii ilustrează în mod colectiv potențialul EEG de a contribui la diagnosticarea ADHD. Cu toate acestea, ele dezvăluie, de asemenea, complexitatea și provocările asociate cu utilizarea sa, inclusiv, dar fără a se limita la:
- variabilitatea datelor
- specificitatea limitată
- incapacitatea de a distinge subtipurile ADHD.
Constatările acestor studii subliniază importanța continuării cercetării și dezvoltării pentru a rafina metodologiile EEG și a le integra cu alte instrumente de diagnostic pentru o abordare mai cuprinzătoare a diagnosticării ADHD.
Provocările potențiale ale EEG:
În ciuda potențialului promițător al electroencefalogramei (EEG) în diagnosticarea tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), mai multe provocări limitează utilitatea sa actuală și adoptarea pe scară largă în practica clinică.
Una dintre principalele provocări este variabilitatea semnificativă a datelor EEG între indivizi. Această variabilitate face dificilă stabilirea unor criterii de diagnostic universale care pot fi aplicate în mod fiabil în diferite populații. Citirile EEG pot fi influențate de numeroși factori, inclusiv, dar fără a se limita la:
- vârsta
- medicația
- alte afecțiuni concomitente, fie de natură (neuro)psihiatrică, fie de natură organică
Toți acești factori complică interpretarea rezultatelor și identificarea tiparelor specifice ADHD. Această variabilitate inerentă reprezintă un obstacol major în calea standardizării EEG ca instrument de diagnostic pentru ADHD.
O altă limitare este specificitatea limitată a EEG în distingerea ADHD de alte afecțiuni neuropsihiatrice. Deși EEG poate diferenția între grupurile cu ADHD și grupurile de control, obținerea unei precizii ridicate la nivel individual rămâne o provocare semnificativă. Acest lucru este deosebit de problematic având în vedere eterogenitatea simptomelor și prezentărilor ADHD, care se pot suprapune cu alte tulburări precum anxietatea, depresia și dificultățile de învățare. Lipsa de specificitate înseamnă că EEG singur NU poate oferi un diagnostic definitiv, fiind necesară utilizarea sa împreună cu alte metode de diagnostic.
Metodologiile EEG actuale NU pot face distincția între diferitele subtipuri de ADHD, cum ar fi prezentările predominant neatente, predominant hiperactive-impulsive și combinate. Această limitare restrânge utilitatea EEG în planificarea personalizată a tratamentului, deoarece diferite subtipuri pot răspunde diferit la diverse intervenții. Incapacitatea de a subtipuri ADHD cu precizie folosind date EEG subliniază necesitatea unor tehnici mai rafinate care pot capta nuanțele tulburării.
În plus, interpretarea datelor EEG necesită o expertiză semnificativă în neurofiziopatologie. Această cerință de cunoștințe specializate poate limita utilizarea de rutină a EEG în contexte clinice, deoarece NU toți practicienii au pregătirea necesară pentru a interpreta cu exactitate rezultatele EEG. Complexitatea analizei EEG, combinată cu necesitatea interpretării de către experți, poate crește, de asemenea, costul și timpul implicate în procesul de diagnosticare, limitând potențial accesibilitatea și caracterul practic al acestuia.
Așadar, deși EEG oferă informații valoroase privind activitatea cerebrală care pot completa metodele tradiționale de diagnosticare a ADHD, provocările sale actuale, inclusiv variabilitatea, specificitatea limitată, incapacitatea de subtipizare și necesitatea interpretării de către experți, subliniază necesitatea cercetării și dezvoltării continue. Abordarea acestor provocări va fi esențială pentru îmbunătățirea utilității clinice a EEG și integrarea sa eficientă în protocoalele de diagnosticare a ADHD.
Considerații etice și practice
Deși potențialul EEG în diagnosticarea ADHD este substanțial, trebuie abordate mai multe considerații etice și practice pentru a asigura punerea sa în aplicare responsabilă. Accesibilitatea și costul sunt factori semnificativi, deoarece adoptarea pe scară largă a diagnosticelor bazate pe EEG ar necesita investiții în echipamente și formare.
În plus, există un risc de supradiagnosticare dacă metodele EEG NU sunt aplicate judicios, având în vedere limitările actuale ale sensibilității și specificității acestora. Educarea pacienților și a familiilor cu privire la rolul și limitele EEG este esențială pentru gestionarea așteptărilor și prevenirea interpretării greșite a rezultatelor. Stabilirea unor orientări clare pentru utilizarea etică a EEG în diagnosticarea ADHD va fi esențială pentru a maximiza beneficiile sale, minimizând în același timp potențialele prejudicii.
Bibliografie (click pentru a expanda)
Arns, M., Loo, S. K., Sterman, M. B., Heinrich, H., Kuntsi, J., Asherson, P., Banaschewski, T. și Brandeis, D. (2016). Perspectivă editorială: Cum ar trebui psihologii și psihiatrii copiilor să interpreteze aprobarea dispozitivelor FDA? Caveat emptor. Jurnalul de psihologie și psihiatrie a copilului și discipline conexe, 57 (5), 656-658. https://doi.org/10.1111/jcpp.12524
Calleja, J. L., & Soublette, A. G. (2012). EEG, CT scan și RMN ca instrumente de diagnostic pentru ADHD la populația între 6 și 19 ani: O revizuire sistematică. Medwave, 12. https://api.semanticscholar.org/CorpusID:216052126
Chang, M. Y., Ouyang, C. S., Chiang, C. T., Yang, R. C., Wu, R. C., Wu, H. C. și Lin, L. C. (2019). O nouă metodă de diagnosticare a tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție la pacienții de sex masculin prin analiza EEG cantitativă. Clinical EEG and Neuroscience, 50 (5), 339-347. https://doi.org/10.1177/1550059419859164
Kapogiannis, A., Makris, G., Darviri, C., Artemiadis, A., Klonaris, D., Tsoli, S., ... & Pervanidou, P. (2022). Versiunea greacă a Scalei de evaluare a părinților pentru diagnosticarea ADHD Vanderbilt pentru evaluarea ulterioară la copiii prepuberali cu ADHD. International Journal of Disability, Development and Education, 69(5), 1726-1735. https://doi.org/10.1080/1034912X.2020.1802647
Lenartowicz, A., & Loo, S. K. (2014a). Utilizarea EEG pentru diagnosticarea ADHD. În A. Rostain (Ed.), Tulburarea de deficit de atenție (editor de secțiune). https://api.semanticscholar.org/CorpusID:41009822
Lenartowicz, A., & Loo, S. K. (2014b). Utilizarea EEG pentru diagnosticarea ADHD. Current Psychiatry Reports, 16(11), 498. https://doi.org/10.1007/s11920-014-0498-0
Müller, A., Vetsch, S., Pershin, I., Candrian, G., Baschera, G. M., Kropotov, J. D., Kasper, J., Rehim, H. A. și Eich, D. (2020).Biomarker/neuroalgoritm bazat pe EEG/ERP la adulți cu ADHD: Dezvoltare, fiabilitate și aplicare în practica clinică. The World Journal of Biological Psychiatry, 21(3), 172-182. https://doi.org/10.1080/15622975.2019.1605198
Staff, A. I., Oosterlaan, J., van der Oord, S., Imeraj, L., van den Hoofdakker, B. J. și Luman, M. (2020). Proprietățile psihometrice ale unui instrument de observare pentru evaluarea simptomelor ADHD în clasă folosind o abordare de eșantionare continuă. https://api.semanticscholar.org/CorpusID:236865551
Stein, M. A., Snyder, S. M., Rugino, T. A., & Hornig, M. (2016a).Comentariu: Ajutoare obiective pentru evaluarea ADHD - Clarificare suplimentară a ceea ce înseamnă aprobarea FDA pentru comercializare și de ce NEBA ar putea ajuta clinicienii. Un răspuns la Arns și colab. (2016). Journal of Child Psychology and Psychiatry, and Allied Disciplines, 57 (6), 770-771. https://doi.org/10.1111/jcpp.12534
Stein, M. A., Snyder, S. M., Rugino, T. A., & Hornig, M. (2016b).Comentariu: Ajutoare obiective pentru evaluarea ADHD-Clarificarea suplimentară a ceea ce înseamnă aprobarea FDA pentru comercializare și de ce NEBA ar putea ajuta clinicienii. Un răspuns la Arns și colab. (2016). Jurnalul de psihologie și psihiatrie a copilului, 57 (6), 770-771. https://doi.org/10.1111/jcpp.12534
Takeda, T., Tsuji, Y., Uwatoko, T. și Kurita, H. (2015). Fiabilitatea și validitatea criteriilor de diagnostic ADHD în Sistemul de evaluare pentru persoanele cu ADHD (ASIA): Un interviu de diagnostic semi-structurat japonez. BMC Psychiatry, 15, 130. https://doi.org/10.1186/s12888-015-0525-7
Vahid, A., Bluschke, A., Roessner, V., Stober, S. și Beste, C. (2019).Învățarea profundă bazată pe EEG legată de evenimente diferențiază copiii cu ADHD de controalele sănătoase. Jurnalul de medicină clinică, 8 (7), 1055. https://doi.org/10.3390/jcm8071055
Dacă sunteți o persoană în căutare de îndrumare pentru dvs. și/sau pentru o altă persoană aflată în grija dvs., este esențial să consultați direct un medic sau un specialist în sănătate mintală calificat pentru a primi sfaturi personalizate și adaptate specificităților situației personale. Această abordare asigură că veți beneficia de o îndrumare profesională înțeleaptă și cu adevărat relevantă pentru nevoile dvs. unice. Puteți găsi o listă de recomandări din comunitate pe site-ul DoctorADHD.com
Dacă sunteți un profesionist, accentuăm importanța angajamentului dvs. într-un proces continuu de formare profesională și educație, precum și necesitatea obținerii de supervizare clinică adecvată.
