Risc cardiovascular: medicația ADHD vs. ADHD-ul în sine

La data la care scriam acest text mi-a scris o mămică întristată, despre faptul că medicul cardiolog nu și-a dat acordul pentru inițierea tratamentului pentru ADHD cu medicație stimulantă, întrucât a observat o tendință pro-aritmică pe holterul micuțului (a fost nevoie de holter, pentru că micuțul nu avea răgaz să stea locului pentru efectuarea unui EKG).

Ca răspuns, i-am oferit un citat din concluzia unui amplu studiu de revizuire sistematică a literaturii de specialitate, axat pe utilizarea medicației ADHD și problemele cardiace:

S-a demonstrat că tratamentul ADHD reduce comportamentul antisocial, îmbunătățește performanțele școlare slabe și reduce mortalitatea pre-matură. Cu toate acestea, multe persoane cu probleme cardiovasculare continuă să fie private de tratamentul pentru ADHD, din cauza unor abordări excesiv de prudente, care nu sunt susținute de dovezi medicale obiective. Revizuirea dovezilor publicate arată că atât medicamentele stimulante, cât și cele non-stimulante pentru ADHD, prezintă în general profiluri bune de siguranță cardiovasculară, dar, având în vedere mecanismele lor de acțiune, ar trebui într-adevăr utilizate cu prudență la copiii și adulții cu boli cardiovasculare pro-aritmice.[...] Totodată, creșterea sau scăderea tensiunii arteriale asociate stimulentelor [...] nu este de obicei semnificativă din punct de vedere clinic, astfel încât medicii nu trebuie să fie descurajați să le inițieze. 

(Topriceanu C et al., 2022)

I-am atras atenția asupra formulării: utilizare cu prudență, care însă NU înseamnă contraindicație absolută și am încurajat-o să împărtășească acest studiu de revizuire cu medicul cardiolog.

Consider că ar fi etic și prudent din partea medicilor, având în vedere riscurile cardiovasculare pe care ADHD-ul netratat în sine le prezintă pe termen lung, ca înainte de a emite o contraindicație absolută pentru tratamentul cu stimulante, să ia în continuare raportul dintre potențialele beneficii ale administrării metilfenidatului/unui alt stimulant și potențialele riscuri.

Un studiu publicat în The British Journal of Psychiatry a constatat că persoanele cu ADHD din copilărie au prezentat nivele mai ridicate în ceea ce privește mai mulți factori de risc cardiovascular în perioada de mijloc a vieții, inclusiv tensiune arterială ridicată, niveluri ridicate de trigliceride și indice de masă corporal ridicat (Thepar et al., 2023)

Un alt studiu a constatat că persoanele cu ADHD au fost de două ori mai susceptibile de a dezvolta boli cardiovasculare, chiar și după ce au eliminat co-factorii de risc cardiovascular, cum ar fi fumatul excesiv, obezitatea, diabetul, problemele de somn, nivelul educațional scăzut și afecțiunile psihiatrice (Li et al., 2022).

Tocmai de aceea, în alte țări, dacă rezultatele unui EKG dau cu virgulă, se recomandă o ecocardiografie completă, pentru evaluarea aspectelor structurale ale inimii, inclusiv a funcției valvelor cardiace și a ventriculilor.

În urma ecocardiografiei, se poate evalua destul de obiectiv obiectiv profilul general de risc cardiovascular al pacientului, luând în considerare vârsta, istoricul de afectare cardiovascular și alți factori de risc. În anumite cazuri, această analiză amănunțită a profilului de risc înclină mai mult către potențiale beneficii în ceea ce privește administrarea stimulantelor.

Așadar, cu nerăbdare ziua edenică în care medicii noștri cardiologi vor evalua riscurile administrării medicației stimulante într-un mod aprofundat și vor înceta să emită în mod expeditiv un verdict de contraindicație, doar pentru că au constatat o aritmie sau o tendință pro-aritmică (care, desigur, ar putea fi una tranzitorie, datorată unei reacții inflamatorii acute, precum cea din cadrul unei viroze cu manifestări similare unei infecții cardio-respiratorii sau a unei gripe).

Până în acea zi edenică, nu pot decât să adresez o întrebare retorică, cu tristețe:

Oare de ce medicii noștri cardiologi nu analizează cu acest nivel de profunzime această problematică?

Am și un posibil răspuns: pentru că se pare că nu înțeleg (încă) dimensiunea reală a importanței tratării ADHD-ului. NU-I învinuiesc! Doar constat cu tristețe...și încerc să fac ceva în privința asta.

De aceea, indiferent de viziunea pe care o aveți vis a vis de această problematică, vă încurajez să consultați bibliografia citată mai sus și expusă mai jos și să o împărtășiți cu medicii voștri, sau dacă sunteți medic sau profesionist în domeniul sănătății mintale, medic cardiolog, sau profesionist medical de orice fel, cu colegii voștri!

Sunt conștient de faptul că opinia și viziunea mea asupra acestei problematici nu este una tocmai populară în România și că sistemul medical în general (atât în ceea ce privește codurile de procedură, cât și în ceea ce priește aspectele logistice) nu este încă pregătit pentru aceste considerații profunde și investigații amănunțite. Așadar, dacă ați citit până aici și nu m-ați numit încă în fel și chip în gândul vostru, vă mulțumesc! 🙏🏻

Bibliografie

Li, L., Chang, Z., Sun, J., Garcia-Argibay, M., Du Rietz, E., Dobrosavljevic, M., Brikell, I., Jernberg, T., Solmi, M., Cortese, S. and Larsson, H. (2022), Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate ca factor de risc pentru bolile cardiovasculare: un studiu de cohortă la nivel național bazat pe populație. World Psychiatry, 21: 452-459. https://doi.org/10.1002/wps.21020

Thapar AK, Riglin L, Blakey R, et al. Problemele legate de tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție în copilărie și riscul cardiovascular la mijlocul vieții: studiu prospectiv de cohortă a populației. The British Journal of Psychiatry. 2023;223(4):472-477. https://doi.org/10.1192/bjp.2023.90

Topriceanu, C. C., Moon, J. C., Captur, G., & Perera, B. (2022). Utilizarea medicamentelor pentru tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție în bolile cardiace. Frontiers in Neuroscience, 16, 1020961. https://doi.org/10.3389/fnins.2022.1020961

Studiul lui Cristi Topriceanu tradus integral în limba română