Sportivii de performanță care utilizează medicamente se confruntă cu o serie de provocări și considerații importante în contextul testării performanței atletice și al competițiilor. Sportivii cu Tulburare de Hiperactivitate cu Deficit de Atenție (ADHD) care urmează tratament medicamentos ar fi benefic să fie conștienți de:
- modul în care medicația poate influența performanța lor;
- implicațiile asupra reglementărilor antidoping.
Efectele medicației asupra performanței atletice
Medicamentele pot avea atât efecte pozitive, cât și efecte negative asupra performanței atletice. De exemplu:
- conform lui Hickey & Fricker (1999), stimulentele sistemului nervos central (SNC) pot îmbunătăți capacitatea de concentrare și atenție, ceea ce poate influența pozitiv performanța în sporturile care necesită aceste abilități.
- terazosinul, un medicament utilizat pentru tratarea problemelor de prostată, poate afecta negativ performanța de anduranță și alergare la sportivi. Hill (2022) a evidențiat faptul că terazosinul poate reduce capacitatea de efort, ceea ce este esențial pentru sportivii de performanță.
Medicamentele ADHD și reglementările antidoping
Lista interzisă a Agenției Mondiale Anti-Doping (WADA) include mai multe medicamente utilizate în tratamentul Tulburării de Hiperactivitate cu Deficit de Atenție (ADHD). În special, următoarele substanțe sunt clasificate în categoria S6 (Stimulante) și sunt interzise în competiție:
- Metilfenidat (de exemplu, Ritalin, Concerta etc.);
- Amfetamine (de exemplu, Adderall, Elvanse, Vyvanse).
Lista completă se regăsește pe site-ul WADA, aici:
Discuții etice și implicații asupra competiției
Există discuții continue în comunitatea sportivă cu privire la implicațiile etice ale permiterii sportivilor cu ADHD să utilizeze medicamente stimulante:
- Unii susțin că aceste medicamente pot oferi un avantaj inechitabil.
- Pe de altă parte, alții argumentează că utilizarea acestor medicamente egalizează condițiile de concurs pentru sportivii cu ADHD, permițându-le să concureze la același nivel cu cei care nu au această afecțiune.
McNamee (2009) explorează aceste dileme etice, evidențiind nevoia de a echilibra tratamentul medical legitim cu menținerea integrității competiției. Astfel, TUE-urile sunt văzute ca un instrument esențial pentru asigurarea echității și incluziunii în sport.
Importanța Scutirilor pentru Uz Terapeutic (TUE)
Sportivii cu ADHD care au nevoie de aceste medicamente pot solicita Scutiri pentru Uz Terapeutic (TUE) pentru a utiliza legal aceste substanțe în timpul competițiilor.
Procesul implică prezentarea de documente medicale detaliate care să susțină necesitatea medicală a substanței interzise (Kaufman et al., 2018). Această scutire permite sportivilor să își continue tratamentul fără a încălca regulamentele antidoping. De asemenea, unii sportivi au nevoie de medicamente pentru a gestiona afecțiuni cronice, precum:
- insulina pentru diabet;
- bronhodilatatoarele pentru astm.
Aceste medicamente le permit să participe în siguranță la activități sportive și să își mențină starea de sănătate optimă.
Yaffe et al. (1973) subliniază importanța medicației adecvate pentru sportivii cu afecțiuni cronice, astfel încât aceștia să poată concura la nivel înalt fără riscuri suplimentare pentru sănătatea lor.
Reardon (2016) evidențiază că TUE permit sportivilor să utilizeze substanțe altfel interzise, cu condiția să urmeze un proces riguros de aprobare.
În anumite cazuri, sportivii pot consuma din greșeală substanțe interzise prin intermediul medicamentelor sau suplimentelor fără prescripție medicală. De Abreu et al. (2024) atrag atenția asupra riscului de contaminare accidentală și subliniază importanța verificării atente a ingredientelor din suplimente și medicamente.
Precedente și cazuri cunoscute
Deși nu există jurisprudență specifică disponibilă, este cunoscut faptul că mai mulți sportivi de profil au primit TUE-uri pentru medicamente ADHD. Un exemplu notabil este gimnasta olimpică Simone Biles, care și-a dezvăluit diagnosticul de ADHD și utilizarea medicamentelor corespunzătoare.
Un articol de pe ESPN confirmă situația:
"Dosarele medicale divulgate au arătat că Biles ia Ritalin, un stimulent utilizat în mod obișnuit pentru tratarea ADHD. Hackerii au acuzat-o că a folosit un 'psiho-stimulant ilicit' în timpul competiției, dar USA Gymnastics a confirmat că Biles a fost aprobată pentru o scutire de utilizare terapeutică. Așadar, ea NU a încălcat nicio regulă luând Ritalin. Dar decizia ei de a clarifica lucrurile într-un mod atât de direct și de a lua atitudine a dărâmat cu siguranță unele stereotipuri persistente."
În plus, Simone Biles a vorbit deschis despre viața ei cu ADHD și despre importanța eliminării stigmei asociate cu medicația pentru această afecțiune:
Complexitatea afecțiunilor comorbide
În cazurile în care sportivii au afecțiuni comorbide, precum tulburarea bipolară și ADHD, situația devine și mai complexă. Tratamentul optim poate necesita utilizarea mai multor medicamente, dintre care unele pot figura pe lista substanțelor interzise (Kaufman et al., 2018).
Aceasta subliniază necesitatea unei abordări personalizate și a unei colaborări strânse între sportiv, echipa medicală și organizațiile antidoping.
Principiul răspunderii stricte în dopaj
Principiul răspunderii stricte se aplică în cazurile de dopaj, ceea ce înseamnă că sportivii sunt responsabili pentru orice substanță interzisă găsită în probele lor, indiferent de intenție.
Lenskyj (2018) explică faptul că acest principiu este esențial pentru menținerea integrității în sport, dar poate pune sportivii în situații dificile dacă nu sunt suficient de precauți.
Acest principiu subliniază importanța:
- Obținerii TUE-urilor corespunzătoare înainte de a utiliza orice substanță interzisă.
- Verificării atente a tuturor medicamentelor și suplimentelor consumate.
- Consultării cu profesioniști în domeniul antidoping pentru a evita încălcările neintenționate.
Necesitatea informării și a colaborării
Regulamentele și lista specifică a substanțelor interzise de WADA pot suferi modificări anuale. Prin urmare, este esențial ca sportivii și echipele lor medicale să rămână informați cu privire la reglementările actuale și să:
- Revizuiască periodic lista substanțelor interzise publicată de WADA.
- Participă la seminarii și sesiuni de informare oferite de organizațiile antidoping.
- Colaboreze îndeaproape cu organismele antidoping pentru a asigura conformitatea în timp ce primesc tratamentul necesar.
Comunitatea medicală sportivă continuă să discute despre echilibrul adecvat între tratarea afecțiunilor medicale legitime și menținerea unei competiții corecte și echitabile. Este important ca regulamentele să fie flexibile pentru a permite sportivilor cu nevoi medicale reale să participe, dar și stringente pentru a preveni abuzurile.
McNamee (2009) subliniază că abordarea acestor dileme necesită:
- Transparență în procesul de acordare a TUE-urilor;
- Standardizare în evaluarea necesității medicale;
- Dialog continuu între sportivi, medici, eticieni și oficiali antidoping.
Colaborarea cu profesioniștii din domeniul medical și sportiv
Pentru a evita încălcările reglementărilor antidoping, sportivii ar trebui să colaboreze îndeaproape cu psihiatrii și medicii sportivi. Aceștia pot ajuta la dezvoltarea unor planuri de medicație care să echilibreze nevoile de tratament cu reglementările privind competițiile.
Reardon (2016) subliniază importanța unei abordări multidisciplinare în gestionarea medicației la sportivi, pentru a asigura atât eficacitatea tratamentului, cât și conformitatea cu regulamentele sportive.
Sportivii trebuie, de asemenea, să fie educați cu privire la substanțele interzise, la utilizarea corectă a medicamentelor și la importanța dezvăluirii tuturor medicamentelor către medicii echipei.
De Abreu et al. (2024) recomandă implementarea unor programe de educație pentru sportivi, pentru a crește gradul de conștientizare și pentru a preveni încălcările neintenționate ale regulilor antidoping.
Este important de menționat că impactul medicației asupra performanței poate varia semnificativ de la un individ la altul. Acest lucru necesită evaluări și planuri de tratament personalizate. Reardon (2016) subliniază că fiecare sportiv poate răspunde diferit la medicație, iar ajustările trebuie făcute în funcție de nevoile specifice ale fiecăruia.
Procedura de solicitare a scutirilor pentru uz terapeutic (TUE)
Pentru a utiliza în mod legal substanțe interzise în scopuri medicale, sportivii trebuie să solicite o Scutire pentru Uz Terapeutic (TUE). Procesul implică următorii pași:
Identificarea organizației antidoping corespunzătoare
Sportivi de nivel internațional: Depun cererea la federația lor internațională (International Federation - IF).
Sportivi de nivel național: Depun cererea la organizația lor națională antidoping (National Anti-Doping Organisation - NADO). O listă a NADO-urilor poate fi regăsită pe site-ul Agenția Mondială Anti-Doping (WADA)
Participanți la evenimente majore: Depun cererea la Organizația Evenimentului Major (Major Event Organization - MEO), dacă este necesar. O listă a MEO-urilor poate fi regăsită de asemenea, pe site-ul WADA:
Este important de menționat că Agenția Mondială Anti-Doping (WADA) nu acceptă solicitări TUE direct de la sportivi (Allen et al., 2019).
Completarea formularului de cerere TUE
Sportivii pot descărca formularul de pe site-ul organizației antidoping relevante. Împreună cu medicul lor, sportivii trebuie să completeze formularul, furnizând:
- Un istoric medical complet;
- Rezultatele tuturor examânărilor, investigațiilor de laborator și studiilor imagistice relevante;
- Declarații ale medicilor calificați care atestă necesitatea substanței sau metodei interzise (Allen et al., 2019).
Formular de pe site-ul WADA:
Agenția Americană Anti-Doping (USADA) solicită documente specifice pentru TUE în funcție de fiecare medicament în parte:
Depunerea cererii
Formularul completat și documentele justificative trebuie trimise organizației antidoping corespunzătoare. Sportivii ar trebui să depună cererea TUE cât mai curând posibil.
Pentru substanțele interzise doar în competiție, cererea trebuie depusă cu cel puțin 30 de zile înainte de competiție (Allen et al., 2019).
Evaluarea cererii de către comitetul TUE
Comitetul TUE va evalua cererea pe baza a patru criterii esențiale (Fitch, 2020):
- Necesarul medical: Substanța sau metoda interzisă este necesară pentru a trata o afecțiune medicală diagnosticată, susținută de dovezi clinice relevante;
- Efectul asupra performanței: Utilizarea terapeutică a substanței nu ar produce o îmbunătățire a performanței dincolo de ceea ce ar fi obținut prin revenirea la starea normală de sănătate;
- Lipsa alternativelor: Nu există nicio alternativă terapeutică permisă rezonabilă la utilizarea substanței sau metodei interzise;
- Nu reprezintă o consecință a dopajului anterior: Necesitatea utilizării substanței NU este o consecință a utilizării anterioare fără TUE a unei substanțe sau metode interzise.
Considerații importante în procesul de obținere a TUE
- TUE retroactive: În anumite situații, sportivii pot solicita o TUE retroactivă, de exemplu în cazuri de urgență medicală sau când nu a existat timp suficient pentru depunerea cererii înainte de testare. Greene & Kaiser (2019) discută modalitățile prin care drepturile sportivilor pot fi mai bine protejate în astfel de circumstanțe;
- Confidențialitatea datelor medicale: Toate informațiile furnizate într-o cerere de TUE sunt tratate ca informații medicale confidențiale. Fitch (2020) subliniază importanța respectării confidențialității și a protecției datelor personale ale sportivilor;
- Dreptul la apel: În cazul în care o cerere de TUE este refuzată, sportivul are dreptul de a face apel la decizie prin intermediul WADA sau al altor organisme desemnate. Este esențial ca sportivii să fie informați despre drepturile lor și despre procedurile de apel (Fitch, 2020);
- Reînnoirea TUE: Scutirile pentru uz terapeutic sunt acordate pentru o perioadă specifică. Dacă sportivul are nevoie de utilizarea continuă a substanței sau metodei interzise după data expirării, acesta trebuie să depună o nouă cerere. Allen et al. (2019) recomandă sportivilor să monitorizeze termenele de expirare și să acționeze în consecință.
Concluzie
Pentru a se asigura că respectă reglementările antidoping și că își mențin integritatea profesională, ar putea fi benefic pentru sportivi:
- să fie la curent cu lista actuală de substanțe interzise publicată de WADA și cu eventualele modificări ale procedurilor TUE. Ribeiro & Cascais (2024) menționează că aceste liste pot fi actualizate anual, iar sportivii trebuie să fie conștienți de schimbări;
- să informeze medicii despre toate medicamentele și suplimentele pe care le utilizează și să discute despre eventualele implicații asupra performanței și conformității cu regulamentele;
- să verifice cu atenție toate medicamentele și suplimentele pentru a evita ingerarea accidentală a substanțelor interzise. Seif Barghi et al. (2022) evidențiază riscul ca tratamente medicale legitime să fie interpretate greșit ca practici de dopaj.
Bibliografie
Allen, H., Backhouse, S. H., Hull, J. H., & Price, O. J. (2019). Politica antidoping, scutirea de uz terapeutic și utilizarea medicamentelor la sportivii cu astm: O revizuire narativă și o evaluare critică a reglementărilor actuale. Sports Medicine (Auckland, N.Z.), 49(5), 659-668. https://doi.org/10.1007/s40279-019-01075-z
Cai, T., & Fan, S. (2023). O revizuire a cercetării privind efectele stării de hidratare asupra sănătății și performanței atletice la sportivi. International Academic Journal of Humanities and Social Sciences. https://doi.org/10.56028/iajhss.1.4.1.2023
De Abreu, M., Nolte, K., Janse van Rensburg, D.C., & Swart, X. (2024). Starea de sănătate a jucătorilor seniori de netball, utilizarea medicamentelor și atitudinile lor față de dopaj. Frontiers in Sport and Active Living. https://doi.org/10.3389/fspor.2024.1436080
Fitch, K. (2020). Exonerările de uz terapeutic (TUE) sunt esențiale în sport: dar există loc pentru îmbunătățiri. British Journal of Sports Medicine, 54(3), 191-192. https://doi.org/10.1136/bjsports-2018-100113
Greene, P.J., & Kaiser, M. (2019). Cum pot fi mai bine protejate drepturile sportive atunci când vine vorba de scutirile retroactive pentru uz terapeutic. The International Sports Law Journal, 19, 29-37. https://doi.org/10.1007/s40318-019-00154-7
Hickey, G., & Fricker, P. (1999). Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție, stimulentele SNC și sportul. Sports Medicine (Auckland, N.Z.), 27(1), 11-21. https://doi.org/10.2165/00007256-199927010-00002
Hill, T.E. (2022). Terazosina afectează performanța atletică: Constatări de la un geriatru mai în vârstă. Journal of the American Geriatrics Society, 70(8), 2444-2445. https://doi.org/10.1111/jgs.17830
Lima Trostdorf, T.A. (2021). Impactul activității fizice și al sportului asupra simptomelor menstruale și ale perioadelor premenstruale. Journal of Women's Health and Development. https://doi.org/10.26502/fjwhd.2644-28840067
Osredkar, J. (2013). Acordarea scutirilor pentru uz terapeutic sportivilor sloveni în perioada 2007-2011. Slovenian Medical Journal, 82, 255-263. https://doi.org/10.6016/1853
Reardon, C.L. (2016). Psihiatrul sportiv și medicația psihiatrică. International Review of Psychiatry (Abingdon, Anglia), 28(6), 606-613. https://doi.org/10.1080/09540261.2016.1190691
Ribeiro, B., & Cascais, M.J. (2024). Codul mondial antidoping Lista de interdicții 2024. Revista de Medicină Sportivă Informa. https://doi.org/10.23911/spmd_2024_jan
Seif Barghi, T., Tavana, M.M., & Amini, E. (2022). Tratamentul medical la bărbații cu infertilitate poate fi interpretat greșit ca practică de dopaj: Un caz de încălcare neintenționată a Codului Agenției Mondiale Anti-Doping (WADA). Asian Journal of Sports Medicine. https://doi.org/10.5812/asjsm-121004
Yaffe, S.J., Bierman, C.W., Cann, H.M., et al. (1973). Atletul și medicația. Pediatrie. https://doi.org/10.1542/peds.52.6.886