Această secțiune cuprinde o varietate de studii, interviuri cu experți din domeniul neuroștiințelor și cercetări amănunțite referitoare la medicația pentru ADHD și implicațiile sale: atât pe plan psihiatric (funcționarea cognitivă și emoțională), cât și pe plan organic, analizând efectele asupra altor sisteme (cardiovasculare, metabolice, endocrine etc.), cu scopul de a facilita deciziile informate privind inițierea, continuarea, întreruperea sau augmentarea planului de tratament medicamentos.
Studiul demonstrează că inițierea medicației pentru ADHD reduce semnificativ mortalitatea. Cu un eșantion de 148.578 persoane, cercetarea arată o scădere a riscului de deces de la 48,1 la 39,1 la 10.000 persoane în 2 ani, subliniind importanța tratamentului în gestionarea ADHD.
Există în prezent emisă o autorizație de punere pe piață unor generice de Lisdexamfetamină. Cu toate acestea, medicamentul nu este încă disponibil în farmacii.
Discuțiile online despre ADHD reflectă uneori speranță, dar și naivitate. Este trist atunci când copiii și adolescenții resimt efectele opririi medicației, uneori părinții ignorând inclusiv sfatul medicilor, chiar și atunci când există progres terapeutic, iar efectele benefice sunt vizibile.
Acest articol detaliază protocoalele terapeutice pentru ADHD, oferind îndrumări despre cum să navigăm printre recomandările contradictorii ale medicilor, cu referințe la protocoalele CNAS, European Guidelines Group, European Network of ADHD și NICE NG87 pentru o înțelegere profundă și informată.
Încă din anul 2014, Dr Russel Barkley a vorbit despre combinația dintre un stimulant (precum Metilfenidatul) și un non-stimulant (precum Atomoxetina). Recent, și medicii din România au început să utilizeze această practică.
Conform literaturii științifico-medicale, medicația fac parte dintr-un plan de tratament ADHD integrat și multi-modal care poate include intervenții educaționale și psihosociale.
