Înainte de toate, doresc să vă asigur că scopul acestei postări NU este de a aduce critici, judecăți de valoare sau acuzații. Înțeleg profund provocările cu care părinții și îngrijitorii confruntați zi de zi și am compasiune pentru lupta voastră este sinceră și profundă. Scopul acestui articol este însă să ofere informații care să sprijine acești părinți și îngrijitori în călătoria lor.
Ce este neurofeedback-ul? Este acesta eficient / sigur în ADHD?
Neurofeedback-ul implică monitorizarea activității cerebrale prin electroencefalogramă (EEG) și încercarea de a modifica modelul de undele cerebrale printr-un sistem de recompense și feedback în timp real. Ideea din spatele terapiei este că prin învățarea autoreglării activității cerebrale, o persoană poate ajunge să controleze și să îmbunătățească simptomele asociate cu ADHD.
Ce spun sursele de autoritate
Declarația internațională de consens a Federației Mondiale a ADHD a publicat documentul
208 Concluzii bazate pe dovezi cu privire la această tulburare. Acesta se regăsește la următoarea referință:
Acesta aduce în vedere următoarele cercetări:
O meta-analiză a cinci studii controlate randomizate (RCT) cu 263 de participanți care au explorat eficacitatea neurofeedback-ului a constatat o reducere minimă a deficitului de atenție, și totodată nicio reducere semnificativă a hiperactivității/impulsivității sau a simptomelor generale ale ADHD cu evaluări efectuate de evaluatori orbiți (cercetătorii care măsoară rezultatele nu știau dacă pacienții primeau tratamentul activ sau cel de control) (Micoulaud-Franchi et al., 2014).
Grupul european de orientări privind ADHD a publicat meta-analize ale antrenamentului cognitiv și ale neurofeedback-ului pentru tineri. Studiile de antrenament cognitiv orbit cu grupuri de control active (6 studii, 287 de tineri) nu au raportat nicio reducere semnificativă a simptomelor ADHD. Nu au existat efecte semnificative asupra rezultatelor academice la matematică și citire (95 de studii, 290 de tineri) (Cortese et al., 2015).
Studiile de neurofeedback orbite cu controale active/sham (6 studii, 251 de participanți) nu au constatat nicio reducere semnificativă a simptomelor ADHD (Cortese et al., 2016a).
O meta-analiză a constatat că antrenamentul memoriei de lucru a condus la îmbunătățiri indirecte și pe termen scurt în memoria de lucru verbală (21 de studii, peste 1300 de participanți), și în memoria de lucru vizuo-spațială (18 studii, peste 1000 de participanți), ÎNSĂ fără dovezi convingătoare astfel de efecte de transfer apropiat sunt durabile. Mai mult, majoritatea studiilor analizate nu au avut grupuri de control active (Melby-Lervag și Hulme, 2013).
Considerații generale
Având în vedere caracteristicile neurofeedback-ului, consider însă că fiecare părinte sau îngrijitor este DATOR să cântărească dovezile științifice și să se consulte cu specialiști medicali calificați înainte de a lua decizii care implică costuri substanțiale, timp și, mai presus de toate, sănătatea copilului / adolescentului / persoanei “beneficiare” (cu ghilimelele de rigoare în acest caz!).
Având în vedere complexitatea intervenției acesteia asupra creierului uman, este necesar să abordăm cu precauție utilizarea neurofeedback-ului și să evaluăm CRITIC statutul său în ceea ce privește reglementările (inexistente!), eficacitatea (nedovedită!), costurile (uriașe!) și posibilele riscuri (de asemenea uriașe, în absența aprobării FDA!), precum și să înțelegem constrângerile fiziologice și etice asociate.Este important de subliniat că argumentele împotriva neurofeedback-ului ca tratament pentru ADHD nu neagă potențialul de îmbunătățire a vieților a celor care trăiesc cu ADHD.
Există însă multe alte intervenții bazate pe dovezi care au oferit rezultate pozitive pentru persoanele cu ADHD, dovedite clinic în decursul a 250 de ani de cercetare, inclusiv medicamentele stimulante și non-stimulante, terapia ocupațională, terapia de integrare senzorială, terapia cognitiv-comportamentală, și adaptarea mediului educațional și de acasă pentru a se potrivi nevoilor individuale.
O abordare experimentală, fără aprobarea FDA
În primul rând, este esențial de menționat că neurofeedback-ul NU este aprobat de Administrația Alimentelor și Medicamentelor din SUA (FDA) ca tratament pentru ADHD. Aprobarea FDA este un proces riguros care necesită dovezi clare de la studii clinice care să ateste siguranța și eficacitatea unui tratament. Absența unei astfel de aprobări indică faptul că neurofeedback-ul nu a îndeplinit încă aceste standarde și, prin urmare, ar trebui privit cu scepticism în calitate de tratament.
Costuri URIAȘE
Pe lângă lipsa aprobării FDA, neurofeedback-ul este de asemenea costisitor. Terapia poate implica zeci de sesiuni, fiecare având un cost substanțial, iar totalul cheltuielilor pentru un curs complet al terapiei poate ajunge la sume care nu sunt accesibile pentru multe familii (6000 - 8000 RON). Aceasta este o povară financiară majoră, pentru familiile din România mai ales având în vedere lipsa dovezilor concludente care să susțină eficacitatea metodei. Acești bani ar putea fi investiți în alte terapii care funcționează!
Nu există studii clinice concludente!
Este foarte greu de dovedit un negativ: faptul că per total, dacă este să revizuim întreaga literatură de specialitate studiile privind eficacitatea neurofeedback-ului în tratamentul ADHD au arătat rezultate mixte. Unele cercetări sugerează anumite beneficii, în timp ce altele nu au reușit să demonstreze o îmbunătățire consistentă sau pe termen lung a simptomelor ADHD. În plus, există o preocupare legată de posibilitatea ca efectele observate să fie rezultatul unui placebo sau al altor variabile, cum ar fi atenția individuală și selectivă primită de participanți în timpul sesiunilor. Însă dincolo de toate acestea, inclusiv studiile care arată unele beneficii, nu menționează un lucru foarte important: eventualele riscuri și costuri funcționale în alte arii ale creierului.
Un creier neurodivergent NU se poate recabla (și nici nu văd de ce)!
Neurodivergența se referă la variațiile în structura și funcționarea creierului care deviază de la ceea ce este considerat tipic. Condiții printre care se numără ADHD-ul, autismul și dislexia intră sub această umbrelă. Ideea că un creier neurodivergent ar putea sau ar trebui să fie "recablat" pentru a se alinia cu normele neurotipice nu numai că este o nerealizare a compoziției neurologice complexe, dar reprezintă o lipsă de înțelegere fundamentală a valorii și contribuțiilor pe care persoanele neurodivergente le aduc societății.
Creierul neurodivergent este adesea caracterizat prin modele unice de gândire, procesare a informațiilor și interacțiune cu lumea. Aceste diferențe pot prezenta provocări într-o lume care valorizează și promovează conformitatea. Cu toate acestea, aceste diferențe ar trebui să fie recunoscute și sărbătorite la fel de mult pe cât sunt sprijinite. Eforturile de a modifica fundamental această "cablare" nu numai că sunt susceptibile de a eșua din punct de vedere tehnic datorită complexității neuroplasticității, dar pot trimite și mesajul dăunător că neurodivergența este o condiție care necesită reparare.
Acceptarea și incluziunea persoanelor neurodivergente începe prin recunoașterea că neurodivergența nu este o deficiență, ci mai degrabă o parte naturală a diversității umane. Învățarea de a valorifica și sprijini punctele forte individuale și necesitățile specifice ale persoanelor neurodivergente conduce la comunități mai bogate și mai inovatoare.
Persoanele cu ADHD pot avea o capacitate incredibilă de a se concentra intens pe subiecte care le pasionează, adesea manifestând o gândire laterală și creativitate care aduce o perspectivă nouă și valoroasă. Autiștii pot avea abilități remarcabile în a detecta modele, o atenție deosebită la detalii sau profundă cunoștință în domenii specifice.
Persoanele dislexice sunt adesea abile în gândirea holistică și rezolvarea problemelor complexe.Această apreciere și susținere pentru neurodivergență NU sugerează nu o filozofie de reparații și modificări, ci una de acceptare, incluziune și facilitare.
La fel cum este cazul în țările vestice, noastră ar trebui să fie construită într-un mod inclusiv, care să permită oamenilor neurodivergenți să își maximizeze potențialul și să trăiască vieți împlinite. Dacă România încă nu se ridică la aceste standarde, NU consider că soluția este să experimentăm pe creierele copiilor noștri pentru a le "repara" pentru o societate care oricum nu le va recunoaște meritele la adevărata lor valoare, dar cel mai important, nu consider că soluția este să riscăm abordări care au potențialul de a răpi copiilor noștri inclusiv punctele lor forte!
Sensibilizarea cu privire la neurodivergență și combaterea preconcepțiilor nefondate se poate face cel mai bine prin educație și prin exemplul liderilor din comunități (inclusiv exemplul meu), educatorilor și politicienilor care lucrează împreună pentru a crea medii care recunosc și valorizează diversitatea neurologică.
Desigur, creierul uman poate să se adapteze și să învețe prin neuroplasticitate, în măsura în care va fi proiectat di fabrică să o facă! Aceasta NU înseamnă că structura fundamentală sau funcționarea creierului pot fi radical transformate prin astfel de tehnici.
Practicieni fără calificări, instruire sau protocoale!
Neurofeedback-ul adesea este executat de psihologi, care, deși sunt specialiști în sănătatea mentală, nu au instruirea medicală necesară pentru a interveni medical asupra creierului. Tratamentul stărilor neurologice, în special în cazuri delicate cum ar fi ADHD, este complex și ar trebui să fie rezervat medicilor cu pregătire amplă în neuroștiințe și practică medicală.Argumentul conform căruia psihologii nu ar trebui să opereze pe creier cu electrozi se bazează pe faptul că utilizarea tehnologiei medicale invazive, cum ar fi electrozii cerebrali în scopuri terapeutice, este în mod normal limitată la medici.
Chiar și în cazul procedurilor non-invazive sau minim invazive, cum este cazul EEG-ului folosit în neurofeedback, este necesară o înțelegere aprofundată a neuroanatomiei și fiziologiei, pe care psihologii NU o au în mod obligatoriu. Deși psihologii joacă un rol vital în abordarea nevoilor psihoeducaționale și comportamentale ale persoanelor cu ADHD, tratamentul direct al creierului ar trebui rămas în mâinile neurologilor și altor profesioniști medici.Tehnologia și metodele bazate pe neurofeedback se bazează adesea pe utilizarea de echipamente sofisticate și pe interpretarea datelor complexe din EEG, ceea ce necesită MULTĂ expertiză tehnică.
În absența unui cadru de reglementare solid, a standardelor de calitate și a protocoalelor clinice bine stabilite, există riscul ca practicile să fie inegale și rezultatele să fie interpretate incorect.
Neurofeedback-ul - sigur este o metodă “naturală” și neinvazivă?
De asemenea, trebuie avut în vedere că prezentarea neurofeedback-ului ca o metodă „naturală” sau „neinvazivă” poate fi înșelătoare. Chiar dacă nu sunt utilizate medicamente, manipularea undelor cerebrale prin intermediul feedback-ului poate fi considerată invazivă în sensul în care influențează direct funcționarea creierului. Acest lucru necesită o înțelegere profundă a implicațiilor pe termen lung, ceva ce numai cercetarea științifică riguroasă poate asigura.
Nu cunoaștem efectele pe termen lung...de fapt, nu le cunoaștem deloc!
Mai mult, consider important să luăm în considerare și posibilele efecte negative. Deși este adesea prezentat ca având puține sau deloc efecte secundare, realitatea este că nu înțelegem pe deplin potențialul neurofeedback-ului de a induce schimbări neprevăzute în cogniție sau comportament, mai ales pe termen lung. Copiii, ale căror creiere sunt încă în dezvoltare, pot fi în mod special vulnerabili la intervenții care nu au fost suficient de testate.
Tratamentele nereglementate, fie că se bazează pe cele mai recente tehnologii, fie că sunt vechi de decenii, prezintă riscuri pe care un părinte sau îngrijitor responsabil nu ar trebui să le ignore!
Concluzie
În concluzie, neurofeedback-ul pentru ADHD este o terapie experimentală, neaprobată de FDA, costisitoare și cu eficacitate încă sub semnul întrebării. Nu neg faptul că împingerea hotarelor medicinei și psihologiei pentru a găsi tratamente noi și eficiente pentru condiții complexe cum este ADHD este imperativă. Totuși, consider că aceasta trebuie făcută cu o înțelegere aprofundată a științei creierului și cu o atenție deosebită la siguranța și bunăstarea pacientului.
Încă o dată, scopul acestei articol NU este de a critica sau aduce judecăți de valoare, ci de a îndemna la prudență, transparență și o dezbatere etică riguroasă, care să ia în considerare toate aspectele – științifice, economice și nu în ultimul rând, umane!
Bibliografie
Cortese, S., Ferrin, M., Brandeis, D., Buitelaar, J., Daley, D., Dittmann, R. W., ... & European ADHD Guidelines Group. (2015). Cognitive training for attention-deficit/hyperactivity disorder: meta-analysis of clinical and neuropsychological outcomes from randomized controlled trials. Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry, 54(3), 164-174. https://doi.org/10.1016/j.jaac.2014.12.010
Faraone, S. V., Banaschewski, T., Coghill, D., Zheng, Y., Biederman, J., Bellgrove, M. A., ... & Wang, Y. (2021). The world federation of ADHD international consensus statement: 208 evidence-based conclusions about the disorder. Neuroscience & Biobehavioral Reviews, 128, 789-818. https://doi.org/10.1016/j.neubiorev.2021.01.022
Micoulaud-Franchi, J. A., Geoffroy, P. A., Fond, G., Lopez, R., Bioulac, S., & Philip, P. (2014). EEG neurofeedback treatments in children with ADHD: an updated meta-analysis of randomized controlled trials. Frontiers in human neuroscience, 8, 906. https://doi.org/10.3389/fnhum.2014.00906
Melby-Lervåg, M., & Hulme, C. (2013). Is working memory training effective? A meta-analytic review. Developmental psychology, 49(2), 270. https://doi.org/10.1037/a0028228
Dacă sunteți o persoană în căutare de îndrumare pentru dvs. și/sau pentru o altă persoană aflată în grija dvs., este esențial să consultați direct un medic sau un specialist în sănătate mintală calificat pentru a primi sfaturi personalizate și adaptate specificităților situației personale. Această abordare asigură că veți beneficia de o îndrumare profesională înțeleaptă și cu adevărat relevantă pentru nevoile dvs. unice. Puteți găsi o listă de recomandări din comunitate pe site-ul DoctorADHD.com
Dacă sunteți un profesionist, accentuăm importanța angajamentului dvs. într-un proces continuu de formare profesională și educație, precum și necesitatea obținerii de supervizare clinică adecvată.
