Utilizarea medicamentelor antipsihotice / neuroleptice la copii și adolescenți este o practică în creștere alarmantă, care a stârnit numeroase controverse în rândul părinților și care ar trebui să ridice semne serioase de întrebare în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății mintale.
Deși inițial au fost dezvoltate pentru a trata afecțiuni precum ar fi schizofrenia și tulburarea afectivă bipolară (care afectează majoritar populația adultă), aceste medicamente sunt acum prescrise pe scară largă pentru o varietate de tulburări comportamentale și emoționale la copii și tineri.
Deși aceste medicamente puternice au un rol bine stabilit în tratamentul tulburărilor psihotice la adulți, prescrierea lor în rândul copiilor și tinerilor, adesea în absența psihozei, agresivității fizice persistente sau autoagresivității (prezentări care ar putea oferi o motivație pentru înclinarea balanței înspre beneficii în ciuda riscurilor) reprezintă un motiv de îngrijorare profundă.
Efectele adverse severe, cum ar fi creșterea în greutate, tulburările metabolice, simptomele extrapiramidale și sedarea excesivă, sunt frecvent raportate și pot avea un impact devastator asupra sănătății pe termen lung a tinerilor pacienți.
În plus, utilizarea off-label și lipsa monitorizării adecvate adaugă straturi suplimentare de complexitate și pericol. În ciuda unor beneficii terapeutice pe termen scurt, eficacitatea acestor medicamente rămâne variabilă și adesea de certitudine scăzută, punând sub semnul întrebării justificarea lor pe termen lung.
Acest articol își propune să analizeze în profunzime rezultatele acestor studii recente, oferind o privire cuprinzătoare asupra argumentelor împotriva utilizării antipsihoticelor la copii și tineri fără psihoză sau alte prezentări clinice care să justifice cu adevărat această opțiune.
Prin evaluarea detaliată a riscurilor și beneficiilor, dorim să subliniem necesitatea reevaluării acestei practici și să promovăm alternative terapeutice mai sigure și mai eficiente. Este momentul să reconsiderăm abordările noastre și să prioritizăm sănătatea și dezvoltarea optimă a generațiilor viitoare!
⚠️ Important: Cui se adresează acest articol?
Acest articol NU se adresează pacienților / aparținătorilor de pacienți care:
- au primit recomandare pentru utilizarea unui antipsihotic / neuroleptic (precum Risperidona / Rispen / Rispolept) pe termen scurt (4-6 săptămâni), pentru maximizarea șanselor de funcționalitate a medicației pentru ADHD.
- au primit recomandare pentru utilizarea unui antipsihotic / neuroleptic ca urmare a prezentării clinice care corespunde recomandărilor la nivel internațional (psihoză, schizofrenie, manie).
- au primit recomandare pentru utilizarea unui antipsihotic / neuroleptic, întrucât comportamentul agresiv și/sau autoagresiv reprezintă o problemă reală, care NU poate fi gestionată prin alte modalități terapeutice non-farmacologice și a cărei ameliorare este urgentă.
⚠️ Cu toate acestea, 📝 dorim să menționăm că, chiar și în aceste cazuri, ar fi IDEAL să fie realizate:
- o analiză judicioasă a raportului risc-beneficiu
- avută în vedere durata administrării, care chiar și în acest caz ar trebui să pe termen scurt/mediu,
- monitorizări atente ale stării clinice
- analize de sânge periodice, înainte și în timpul administrării medicației.
Acest articol se adresează în principal pacienților / aparținătorilor de pacienți care:
- au primit recomandare pentru utilizarea unui antipsihotic / neuroleptic în absența simptomelor / manifestărilor clinice de agresivitate / autoagresivitate, psihoză / schizofrenie, manie.
- au primit în mod repetat și sistematic recomandarea continuării administrării unui antipsihotic / neuroleptic pe termen mediu / lung, în pofida îmbunătățirii prezentării condițiilor față de momentul inițierii și/sau disponibilității unor alternative cu profiluri de eficacitate și siguranță superioare, conform pragului de vârstă și a tabloului clinic.
Material bonus: Ovidiu Platon - Fondator & președinte al Asociației SuntAutist - Autismul explicat de autiști și consilier parental acreditat și consilier acreditat în dezvoltare personală, despre Rispolept
Studiile recente, incluzând lucrările detaliate ale unor cercetători de renume precum Bruni, Shafiq, Putignano și Brophy, aduc în prim-plan riscurile considerabile și beneficiile limitate ale acestei practici.
În secțiunile următoare, vom explora în detaliu aceste studii și vom detalia rezultatele și concluziile acestora, în speranța oferirii unei viziuni cât mai cuprinzătoare și obiective.
Studiul 1: Medicamentele antipsihotice și mortalitatea la copii și tineri adulți
Ray, W. A., Fuchs, D. C., Olfson, M., Patrick, S. W., Stein, C. M., Murray, K. T., Daugherty, J., & Cooper, W. O. (2024). Antipsychotic Medications and Mortality in Children and Young Adults. JAMA Psychiatry, 81(3), 260-269. https://doi.org/10.1001/jamapsychiatry.2023.4573
Acest studiu amplu de cohortă retrospectiv ridică îngrijorări semnificative cu privire la utilizarea medicamentelor antipsihotice la copii și tineri adulți fără psihoză. Rezultatele sugerează că aceste medicamente pot prezenta riscuri grave pentru sănătate, în special pentru tinerii adulți care primesc doze mai mari.
În primul rând, studiul a constatat o asociere semnificativă între dozele mai mari de antipsihotice (peste 100 mg echivalent clorpromazină) și creșterea mortalității la tinerii adulți cu vârste între 18 și 24 de ani. Pentru această grupă de vârstă, tratamentul antipsihotic cu doze mai mari a fost asociat cu 127,5 decese suplimentare la 100.000 de persoane-ani de expunere. Această creștere substanțială a riscului de deces ar trebui să fie un semnal de alarmă major pentru clinicieni și pacienți.
Mai mult, studiul a identificat asocieri specifice între dozele mai mari de antipsihotice și anumite cauze de deces. S-a constatat o asociere semnificativă cu decesele prin supradoză, cu o diferență de rată de 8,3 decese suplimentare la 100.000 de persoane-ani.
Acest fapt sugerează că antipsihoticele pot crește riscul de supradoză letală, posibil prin efectele lor cardiovasculare și respiratorii, în special în combinație cu opioide. Având în vedere prevalența crescută a tulburărilor de consum de substanțe în rândul tinerilor adulți, acest risc devine deosebit de îngrijorător.
De asemenea, s-a constatat o asociere semnificativă cu decesele accidentale neintenționate (excluzând supradozele), cu o diferență de rată de 12,3 decese suplimentare la 100.000 de persoane-ani. Acest lucru sugerează că efectele secundare ale antipsihoticelor, cum ar fi sedarea, ar putea crește riscul de accidente și alte leziuni neintenționate.
Este important de subliniat că aceste riscuri au fost observate la pacienți fără boli somatice severe sau diagnostice de psihoză. Aceasta înseamnă că medicamentele antipsihotice au fost prescrise probabil pentru afecțiuni precum tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), tulburări de comportament sau depresie - situații în care există adesea alte opțiuni de tratament cu mai puține efecte adverse.
Deși studiul nu a găsit o asociere semnificativă între dozele mai mici de antipsihotice (100 mg sau mai puțin echivalent cu clorpromazina) și creșterea mortalității, acest lucru nu înseamnă neapărat că dozele mai mici sunt complet sigure. Efectele pe termen lung ale utilizării antipsihoticelor la copii și tineri adulți rămân în mare parte necunoscute, iar alte studii au legat utilizarea antipsihoticelor de efecte adverse metabolice și cardiovasculare semnificative.
Un alt aspect îngrijorător este faptul că studiul nu a găsit o asociere semnificativă între utilizarea antipsihoticelor și decesele prin suicid fără supradoză. Acest lucru sugerează că beneficiile potențiale ale antipsihoticelor în prevenirea suicidului la această populație ar putea fi limitate, în timp ce riscurile rămân semnificative.
Studiul evidențiază, de asemenea, problema prescrierii frecvente off-label a antipsihoticelor pentru copii și tineri adulți. Cele mai frecvente diagnostice asociate cu prescrierea de antipsihotice în această grupă de vârstă au fost ADHD, tulburările de comportament și depresia - toate fiind afecțiuni pentru care antipsihoticele sunt adesea o alegere terapeutică off-label sau secundară. Acest lucru ridică întrebări cu privire la adecvarea utilizării acestor medicamente puternice în situații în care există alte intervenții terapeutice bine definite cu mai puține efecte adverse.
Un alt aspect important de luat în considerare este faptul că studiul s-a concentrat pe medicamentele antipsihotice de generația a doua. Deși acestea sunt considerate în general mai sigure decât antipsihoticele de primă generație, rezultatele studiului sugerează că ele pot prezenta totuși riscuri semnificative, în special la doze mai mari.
Autorii studiului subliniază, de asemenea, că rezultatele lor diferă de cele ale unui studiu anterior care a găsit o asociere între utilizarea antipsihoticelor și decesele cardiovasculare sau metabolice la copii și tineri adulți. Deși acest lucru ar putea fi interpretat ca o veste bună, autorii sugerează că diferența ar putea fi datorată unor factori precum variațiile în practicile de prescriere și codificare a cauzelor de deces între state. Această inconsecvență subliniază nevoia de cercetări suplimentare și de precauție în prescrierea acestor medicamente.
Un alt punct important de discutat este impactul potențial al confuziei reziduale în studiu. Deși autorii au depus eforturi considerabile pentru a ajusta pentru factorii de confuzie potențiali, ei recunosc că nu au avut informații despre medicamentele fără prescripție sau alte caracteristici importante ale pacienților și mediului lor. Acest lucru înseamnă că ar putea exista factori necontrolați care contribuie la asocierea observată între antipsihotice și mortalitate.
În plus, studiul a fost limitat la beneficiarii Medicaid, ceea ce ar putea afecta generalizabilitatea rezultatelor. Cu toate acestea, având în vedere că Medicaid oferă acoperire de asigurare de sănătate pentru o proporție semnificativă de copii din SUA (aproximativ 36%) și că această populație are o prevalență crescută a utilizării de antipsihotice, rezultatele sunt deosebit de relevante și îngrijorătoare.
Studiul 2: Asocierea tratamentului cu antipsihotice, antidepresive sau ambele cu tulburările de mișcare și convulsiile la copiii și adolescenții cu depresie
Jeon, S. M., Park, H.-Y., Park, S., Chung, U. S., & Kwon, J.-W. (2022). Association of treatment with Antipsychotics, Antidepressants, or both with movement disorders and seizures among children and adolescents with depression in Korea. JAMA Network Open, 5(4), e227074. https://doi.org/10.1001/jamanetworkopen.2022.7074
Acest studiu de cohortă retrospectiv oferă dovezi puternice împotriva utilizării medicamentelor antipsihotice la copii și adolescenți fără psihoză, în special ca tratament adjuvant pentru depresie. Rezultatele indică riscuri semnificative asociate cu utilizarea antipsihoticelor în această populație vulnerabilă, subliniind necesitatea unei reevaluări urgente a practicilor de prescriere curente.
În primul rând, studiul a demonstrat o asociere clară între utilizarea antipsihoticelor și incidența crescută a tulburărilor de mișcare la copiii și adolescenții cu depresie. Comparativ cu utilizarea doar a antidepresivelor, utilizarea concomitentă a antipsihoticelor și antidepresivelor a fost asociată cu un risc de 3,68 ori mai mare de dezvoltare a tulburărilor de mișcare (HR ajustat 3,68; IC 95%, 3,06-4,44). Acest risc crescut este deosebit de alarmant, având în vedere potențialul impact pe termen lung al tulburărilor de mișcare asupra calității vieții și dezvoltării copiilor și adolescenților.
Mai mult decât atât, studiul a evidențiat o relație doză-dependentă între utilizarea antipsihoticelor și riscul de tulburări de mișcare. Dozele mai mari de antipsihotice au fost asociate cu un risc și mai mare de tulburări de mișcare (HR ajustat 5,38; IC 95%, 4,12-7,03 pentru doze mari, comparativ cu HR ajustat 3,28; IC 95%, 2,68-4,01 pentru doze mici). Această constatare sugerează că chiar și atunci când antipsihoticele sunt considerate necesare, utilizarea lor ar trebui să fie extrem de prudentă și la cele mai mici doze posibile.
Un alt aspect îngrijorător evidențiat de studiu este riscul crescut de convulsii asociat cu utilizarea antipsihoticelor. Utilizarea concomitentă a antipsihoticelor și antidepresivelor a fost asociată cu un risc de 2,06 ori mai mare de convulsii (HR ajustat 2,06; IC 95%, 1,66-2,55) comparativ cu utilizarea doar a antidepresivelor. Acest risc crescut de convulsii prezintă o amenințare semnificativă pentru sănătatea și siguranța copiilor și adolescenților, având în vedere potențialul impact al convulsiilor asupra dezvoltării creierului și funcționării cognitive.
Studiul a oferit, de asemenea, informații valoroase despre riscurile asociate cu agenți neuroleptici specifici. De exemplu, Haloperidolul a fost asociat cu cel mai mare risc de tulburări de mișcare (HR ajustat 7,15; IC 95%, 3,89-10,00), în timp ce Quetiapina a prezentat cel mai mare risc de convulsii (HR ajustat 2,36; IC 95%, 1,55-3,59). Aceste date subliniază faptul că niciun antipsihotic nu poate fi considerat "sigur" pentru utilizare la copii și adolescenți fără psihoză.
Un aspect deosebit de îngrijorător este faptul că riscurile asociate cu utilizarea antipsihoticelor au fost observate chiar și atunci când aceste medicamente au fost utilizate ca terapie adjuvantă la antidepresive. Acest lucru sugerează că practica frecventă de a adăuga antipsihotice la regimul de tratament al copiilor și adolescenților cu depresie care nu răspund adecvat la antidepresive poate fi deosebit de riscantă.
Studiul a evidențiat, de asemenea, riscurile asociate cu polifarmacia neuroleptică. Utilizarea concomitentă a mai multor antipsihotice a fost asociată cu cele mai mari riscuri atât pentru tulburările de mișcare (HR ajustat 6,15; IC 95%, 4,60-8,20), cât și pentru convulsii (HR ajustat 2,92; IC 95%, 2,02-4,22). Această constatare subliniază pericolele potențiale ale escaladării tratamentului antipsihotic la copii și adolescenți.
Un alt aspect important de luat în considerare este faptul că aceste riscuri au fost observate într-o populație de copii și adolescenți fără psihoză. Studiul a exclus în mod specific pacienții cu schizofrenie, tulburare bipolară, episod maniacal, dizabilități intelectuale și tulburări de spectru autist. Acest lucru înseamnă că riscurile observate sunt aplicabile unei populații largi de copii și adolescenți care primesc antipsihotice pentru indicații off-label, cum ar fi depresia.
Constatările acestui studiu sunt deosebit de îngrijorătoare în contextul utilizării din ce în ce mai frecvente a antipsihoticelor la copii și adolescenți pentru indicații off-label. Autorii notează că tratamentul depresiei cu antipsihotice s-a extins recent pentru a include copiii și adolescenții ca terapie off-label, bazată mai degrabă pe experiență decât pe dovezi. Acest studiu oferă dovezi clare că această practică poate expune copiii și adolescenții la riscuri semnificative fără beneficii dovedite.
Studiul 3: Riscul cardiometabolic comparativ al antipsihoticelor la copii, adolescenți și adulți tineri
Chung, Y.-S., Shao, S.-C., Chi, M.-H., Lin, S.-J., Su, C.-C., Yang, Y.-H. K., Yang, Y.-K., & Lai, E. C.-C. (2021). Comparative cardiometabolic risk of antipsychotics in children, adolescents and young adults. European Child & Adolescent Psychiatry, 30(5), 769-783. https://doi.org/10.1007/s00787-020-01560-1
Acest studiu de cohortă populațional oferă dovezi puternice împotriva utilizării medicamentelor antipsihotice la copii și tinerii adulți fără psihoză, subliniind riscurile cardiometabolice semnificative asociate cu aceste medicamente. Rezultatele evidențiază necesitatea unei reevaluări urgente a practicilor curente de prescriere a antipsihoticelor pentru această populație vulnerabilă.
În primul rând, studiul a identificat o incidență alarmant de mare a evenimentelor cardiometabolice în rândul utilizatorilor de antipsihotice tineri. În total, s-au înregistrat 1200 de cazuri de evenimente cardiometabolice în timpul unei perioade de urmărire de 37.420 persoane-ani, ceea ce se traduce într-o rată de incidență de 32,1 la 1000 de persoane-ani. Această rată ridicată subliniază riscul substanțial la care sunt expuși tinerii pacienți atunci când li se prescriu antipsihotice.
Defalcarea evenimentelor cardiometabolice specifice este deosebit de îngrijorătoare. Studiul a raportat 125 de cazuri de diabet zaharat de tip 2 (3,3 cazuri la 1000 de persoane-ani), 767 de cazuri de hipertensiune arterială (20,5 la 1000 de persoane-ani), 204 cazuri de dislipidemie (5,5 la 1000 de persoane-ani) și 104 cazuri de evenimente cardiovasculare adverse majore (2,8 la 1000 de persoane-ani). Aceste cifre subliniază gama largă de riscuri pentru sănătate la care sunt expuși tinerii pacienți atunci când li se administrează antipsihotice.
Un aspect deosebit de alarmant al constatărilor studiului este riscul crescut asociat cu Olanzapina, un antipsihotic frecvent prescris. La tinerii adulți (cu vârste între 19 și 30 de ani), Olanzapina a fost asociată cu un risc semnificativ mai mare de evenimente cardiometabolice comparativ cu Risperidona (raport de risc ajustat, 1,57; IC 95% 1,13-2,18). Acest lucru sugerează că utilizarea Olanzapinei la tinerii adulți ar trebui să fie serios reconsiderată, având în vedere riscul substanțial de efecte adverse cardiometabolice.
Mai mult, studiul a evidențiat riscuri specifice asociate cu Olanzapina pentru diferite rezultate cardiometabolice. La copiii și adolescenții cu vârste cuprinse între 5 și 18 ani, Olanzapina a fost asociată cu un risc semnificativ mai mare de diabet zaharat de tip 2 comparativ cu Risperidona (HR ajustat 4,70; IC 95% 1,01-21,82). La tinerii adulți, Olanzapina a fost asociată cu un risc semnificativ mai mare de hipertensiune arterială (HR ajustat 1,75; IC 95% 1,18-2,61). Aceste constatări subliniază potențialul Olanzapinei de a perturba grav metabolismul și funcția cardiovasculară la pacienții tineri.
Haloperidolul, un alt antipsihotic frecvent utilizat, a prezentat, de asemenea, riscuri semnificative. La tinerii adulți, Haloperidolul a fost asociat cu un risc semnificativ mai mare de hipertensiune arterială comparativ cu Risperidona (HR ajustat 1,52; IC 95% 1,06-2,20). Acest lucru sugerează că până și antipsihoticele considerate anterior ca având un risc cardiometabolic mai scăzut pot prezenta pericole semnificative pentru pacienții tineri.
Studiul a evidențiat, de asemenea, riscuri potențiale asociate cu alte antipsihotice. De exemplu, la tinerii adulți, Paliperidonul a fost asociat cu un risc semnificativ mai mare de diabet zaharat de tip 2 comparativ cu Risperidona (HR ajustat 7,03; IC 95% 2,07-23,96). Deși dimensiunea eșantionului pentru Paliperidon a fost mai mică, această constatare sugerează că ar trebui să se acorde o atenție deosebită atunci când se prescrie acest medicament tinerilor pacienți.
Un aspect crucial al studiului este faptul că aceste riscuri au fost observate la pacienți tineri fără psihoză. Studiul a exclus în mod specific pacienții cu boli somatice severe, ceea ce înseamnă că riscurile observate sunt aplicabile unei populații largi de copii și tineri adulți cărora li se prescriu antipsihotice pentru indicații off-label sau pentru afecțiuni psihiatrice non-psihotice. Acest lucru ridică întrebări serioase cu privire la practica din ce în ce mai frecventă de a prescrie antipsihotice pentru o gamă largă de afecțiuni la tineri.
Analizele de sensibilitate și validare ale studiului au confirmat în mod constant constatările principale. Indiferent de metoda statistică utilizată sau de definiția rezultatelor, Olanzapina a prezentat în mod constant un risc cardiometabolic mai mare comparativ cu Risperidona. Acest lucru subliniază robustețea constatărilor și sugerează că riscurile asociate cu Olanzapina nu sunt rezultatul unor artefacte statistice sau al unor definiții specifice ale rezultatelor.
Studiul a evidențiat, de asemenea, diferențe semnificative în riscurile cardiometabolice între diferitele grupe de vârstă. În timp ce riscurile asociate cu Olanzapina au fost evidente atât la copii și adolescenți, cât și la tinerii adulți, magnitudinea și semnificația statistică a acestor riscuri au fost mai pronunțate la grupul de vârstă 19-30 de ani. Acest lucru sugerează că vulnerabilitatea la efectele adverse cardiometabolice ale antipsihoticelor poate crește odată cu vârsta, chiar și în cadrul populației tinere. Această constatare subliniază necesitatea unei precauții extreme atunci când se prescriu antipsihotice tinerilor adulți, chiar dacă aceștia nu prezintă simptome psihotice.
Un alt aspect important evidențiat de studiu este efectul duratei tratamentului asupra riscurilor cardiometabolice. Analizele de sensibilitate care au restricționat eșantionul la pacienții care au utilizat antipsihotice timp de cel puțin 60, 90 și 180 de zile au arătat că riscurile rămân semnificative chiar și pentru perioade mai scurte de utilizare. Acest lucru sugerează că efectele adverse cardiometabolice ale antipsihoticelor pot apărea rapid și nu sunt limitate doar la utilizarea pe termen lung.
Studiul a oferit, de asemenea, informații valoroase despre riscurile comparative ale diferitelor antipsihotice. În timp ce Olanzapina și Haloperidolul au prezentat cele mai mari riscuri, alte antipsihotice precum Aripiprazolul și Amisulprida au arătat tendințe spre riscuri mai mici, deși aceste diferențe nu au atins întotdeauna semnificația statistică. Acest lucru subliniază importanța selectării atente a antipsihoticului atunci când tratamentul este considerat absolut necesar, dar ridică și întrebarea dacă beneficiile oricărui antipsihotic depășesc riscurile la pacienții tineri fără psihoză.
Impactul potențial pe termen lung al acestor riscuri cardiometabolice nu poate fi subestimat. Diabetul zaharat de tip 2, hipertensiunea arterială și dislipidemia sunt factori de risc bine cunoscuți pentru boli cardiovasculare și pot avea consecințe semnificative asupra sănătății de-a lungul vieții. Faptul că aceste afecțiuni se dezvoltă la o vârstă atât de tânără ca urmare a tratamentului antipsihotic este deosebit de alarmant, deoarece poate duce la o morbiditate și mortalitate cardiovasculară crescută mai târziu în viață.
Mai mult, studiul a arătat că riscurile cardiometabolice asociate cu antipsihoticele sunt prezente chiar și atunci când aceste medicamente sunt utilizate pentru perioade scurte de timp. Acest lucru contrazice noțiunea că utilizarea pe termen scurt a antipsihoticelor la tineri ar fi relativ inofensivă. În schimb, sugerează că chiar și cursurile scurte de tratament antipsihotic pot avea consecințe metabolice semnificative și de lungă durată.
Un aspect deosebit de îngrijorător al constatărilor studiului este impactul potențial asupra dezvoltării copiilor și adolescenților. Perturbările metabolice și cardiovasculare la o vârstă fragedă pot interfera cu creșterea și dezvoltarea normală, ducând potențial la probleme de sănătate pe tot parcursul vieții. Acest lucru este deosebit de relevant având în vedere că mulți copii și adolescenți cărora li se prescriu antipsihotice nu au afecțiuni psihotice și ar putea fi tratați cu intervenții alternative mai puțin riscante.
Studiul ridică, de asemenea, întrebări importante cu privire la practica prescrierii off-label a antipsihoticelor la tineri. Multe dintre indicațiile pentru care sunt prescrise antipsihoticele la această populație, cum ar fi ADHD, tulburările de comportament sau depresia, au opțiuni de tratament alternative cu profiluri de siguranță mai favorabile. Având în vedere riscurile cardiometabolice semnificative evidențiate de acest studiu, utilizarea antipsihoticelor pentru aceste indicații non-psihotice ar trebui să fie serios reconsiderată.
Un alt aspect important al studiului este faptul că a inclus o gamă largă de antipsihotice, inclusiv unele care sunt utilizate pe scară largă în Asia și în unele țări europene, dar nu sunt disponibile în America de Nord (cum ar fi Sulpirida și Amisulprida). Acest lucru oferă o perspectivă mai largă asupra riscurilor cardiometabolice asociate cu diferite clase de antipsihotice și sugerează că aceste riscuri nu sunt limitate la un anumit tip de antipsihotic sau la o anumită regiune geografică.
Validarea constatărilor studiului utilizând baza de date Chang Gung Research Database (CGRD), care conține informații clinice mai detaliate, inclusiv date de laborator și medicamente eliberate fără prescripție medicală, întărește în continuare argumentul împotriva utilizării antipsihoticelor la tineri fără psihoză. Faptul că rezultatele au rămas consecvente chiar și atunci când au fost luați în considerare factori suplimentari, cum ar fi indicele de masă corporală (IMC), subliniază robustețea constatărilor și sugerează că riscurile cardiometabolice asociate cu antipsihoticele nu pot fi explicate doar prin diferențele preexistente în greutatea corporală sau în alți factori de risc metabolic.
În concluzie, acest studiu oferă dovezi puternice și cuprinzătoare împotriva utilizării medicamentelor antipsihotice la copii și tinerii adulți fără psihoză. Riscurile cardiometabolice semnificative asociate cu aceste medicamente, în special cu Olanzapina și Haloperidolul, depășesc cu mult potențialele beneficii la această populație.
Având în vedere impactul potențial pe termen lung asupra sănătății și dezvoltării, precum și disponibilitatea opțiunilor de tratament alternative pentru multe dintre afecțiunile pentru care sunt prescrise antipsihoticele, este imperios necesar să se reevalueze și să se restricționeze sever utilizarea acestor medicamente la tinerii fără psihoză.
Clinicienii ar trebui să exploreze alte opțiuni de tratament și să prescrie antipsihotice doar ca ultimă soluție, după o evaluare atentă a raportului risc-beneficiu și cu o monitorizare atentă a efectelor adverse cardiometabolice.
Studiul 4: Impactul antipsihoticelor la copiii și adolescenții cu tulburări din spectrul autist: o revizuire sistematică și o meta-analiză
D'Alò, G. L., De Crescenzo, F., Amato, L., Cruciani, F., Davoli, M., Fulceri, F., Minozzi, S., Mitrova, Z., Morgano, G. P., Nardocci, F., Saulle, R., Schünemann, H. J., Scattoni, M. L., & On Behalf of the ISACA Guideline Working Group. (2021). Impact of antipsychotics in children and adolescents with autism spectrum disorder: a systematic review and meta-analysis. Health and Quality of Life Outcomes, 19(1), 33. https://doi.org/10.1186/s12955-021-01669-0
Această meta-analiză și revizuire sistematică oferă dovezi convingătoare împotriva utilizării medicamentelor antipsihotice la copiii și adolescenții cu tulburare de spectru autist (TSA) fără psihoză, evidențiind riscurile semnificative asociate cu aceste medicamente și beneficiile limitate în tratarea simptomelor de bază ale TSA.
În primul rând, studiul arată că, deși antipsihoticele pot avea unele efecte pozitive asupra anumitor simptome asociate cu TSA, aceste efecte sunt în general modeste și trebuie cântărite în raport cu riscurile substanțiale. De exemplu, pentru simptomul "interese și comportamente restrictive și repetitive", care este unul dintre simptomele de bază ale TSA, antipsihoticele au arătat doar o eficacitate modestă, cu o diferență medie standardizată (SMD) de -0,21 (interval de încredere 95%: -0,35 până la -0,07). Aceasta înseamnă că, deși există un efect statistic semnificativ, magnitudinea efectului este mică și poate să nu fie clinic relevantă pentru mulți pacienți.
În ceea ce privește "comunicarea socială și interacțiunea socială", un alt simptom de bază al TSA, antipsihoticele au arătat din nou doar o eficacitate modestă, cu un SMD de -0,38 (95% CI: -0,59 până la -0,16). Acest lucru sugerează că antipsihoticele nu abordează în mod adecvat deficitele fundamentale de comunicare și interacțiune socială care definesc TSA.
În contrast cu aceste efecte modeste asupra simptomelor de bază ale TSA, studiul a găsit un risc semnificativ crescut de evenimente adverse la pacienții care primesc antipsihotice. Antipsihoticele au crescut riscul de evenimente adverse cu 19% (risc relativ 1,19; 95% CI: 1,07 până la 1,32) și au crescut ușor riscul de evenimente adverse grave cu 7% (risc relativ 1,07; 95% CI: 0,48 până la 2,43). Aceste cifre sunt deosebit de îngrijorătoare având în vedere vulnerabilitatea populației pediatrice și potențialul de efecte pe termen lung asupra dezvoltării.
Mai mult, studiul a evidențiat lipsa de dovezi privind efectul antipsihoticelor asupra unor rezultate importante precum "auto-vătămarea" și "anxietatea". Pentru aceste rezultate, certitudinea dovezilor a fost evaluată ca fiind foarte scăzută, ceea ce înseamnă că există o incertitudine considerabilă cu privire la efectele reale ale antipsihoticelor asupra acestor simptome importante.
Un aspect deosebit de îngrijorător este lipsa totală de date privind efectul antipsihoticelor asupra "insomniei" și "calității vieții". Aceste rezultate sunt cruciale pentru bunăstarea generală a copiilor și adolescenților cu TSA, iar faptul că nu există informații despre impactul antipsihoticelor asupra acestor aspecte este un motiv serios de îngrijorare.
Studiul a arătat, de asemenea, că antipsihoticele pot avea un efect mai pronunțat asupra simptomelor precum hiperactivitatea, iritabilitatea și comportamentele disruptive. Cu toate acestea, este important de subliniat că aceste simptome nu sunt specifice TSA și pot fi abordate prin alte intervenții mai puțin invazive și cu mai puține efecte secundare.
Un alt aspect important de luat în considerare este faptul că acest studiu a inclus doar trialuri randomizate controlate (RCT-uri) pe termen scurt și mediu. Aceasta înseamnă că efectele pe termen lung ale utilizării antipsihoticelor la copiii și adolescenții cu TSA rămân în mare parte necunoscute. Având în vedere că TSA este o condiție de lungă durată și că dezvoltarea creierului continuă pe tot parcursul copilăriei și adolescenței, lipsa de informații despre efectele pe termen lung este deosebit de îngrijorătoare.
În plus, studiul a evidențiat variabilitatea considerabilă în efectele antipsihoticelor între diferiți indivizi. Această eterogenitate a răspunsului sugerează că nu există o abordare universală în utilizarea antipsihoticelor pentru TSA și subliniază necesitatea unei evaluări atente și individualizate a raportului risc-beneficiu pentru fiecare pacient.
Mai mult, studiul a arătat că, deși antipsihoticele pot reduce anumite comportamente problematice, ele nu abordează cauzele subiacente ale acestor comportamente în TSA. Acest lucru sugerează că utilizarea antipsihoticelor poate fi doar o soluție pe termen scurt care nu abordează nevoile fundamentale ale persoanelor cu TSA.
Un alt punct important de luat în considerare este faptul că majoritatea studiilor incluse în această meta-analiză au fost efectuate pe perioade relativ scurte de timp (mediana duratei studiului a fost de 8 săptămâni). Aceasta înseamnă că beneficiile observate ar putea să nu se mențină pe termen lung, în timp ce riscurile de efecte adverse ar putea crește odată cu utilizarea prelungită.
Studiul a evidențiat, de asemenea, că antipsihoticele sunt adesea prescrise off-label pentru copiii și adolescenții cu TSA. Aceasta înseamnă că medicamentele sunt utilizate pentru o condiție pentru care nu au fost specific aprobate, ceea ce ridică întrebări semnificative cu privire la etica și siguranța acestei practici.
Un aspect deosebit de îngrijorător este faptul că studiul a găsit o creștere a riscului de evenimente adverse grave, deși rezultatul nu a atins semnificația statistică din cauza intervalului de încredere larg. Chiar și o creștere modestă a riscului de evenimente adverse grave este extrem de îngrijorătoare atunci când vorbim despre o populație pediatrică vulnerabilă.
Studiul a arătat, de asemenea, că antipsihoticele pot avea un efect negativ asupra funcționării metabolice. Acest lucru este deosebit de problematic pentru copiii și adolescenții cu TSA, care pot avea deja un risc crescut de probleme metabolice și de greutate. Expunerea la antipsihotice în timpul perioadelor critice de dezvoltare ar putea exacerba aceste riscuri și duce la probleme de sănătate pe termen lung.
Un alt punct important de luat în considerare este faptul că studiul a arătat o variabilitate considerabilă în eficacitatea diferitelor antipsihotice. Acest lucru sugerează că nu există un "medicament minune" pentru simptomele TSA și subliniază necesitatea unei abordări mai nuanțate și individualizate a tratamentului.
Mai mult, studiul a evidențiat lipsa de date privind efectele antipsihoticelor asupra dezvoltării cognitive și sociale pe termen lung. Având în vedere că TSA este o tulburare de neurodezvoltare, orice intervenție care ar putea afecta traiectoria de dezvoltare a creierului trebuie privită cu extremă precauție.
Un aspect deosebit de alarmant este faptul că studiul nu a găsit nicio dovadă că antipsihoticele îmbunătățesc abilitățile de comunicare sau interacțiune socială, care sunt deficitele fundamentale în TSA. Acest lucru sugerează că antipsihoticele nu abordează problemele de bază ale TSA, ci doar gestionează unele simptome secundare.
Studiul a arătat, de asemenea, că antipsihoticele pot avea efecte diferite în funcție de vârsta pacienților. Acest lucru subliniază complexitatea utilizării acestor medicamente la o populație în creștere și dezvoltare și sugerează că riscurile și beneficiile pot varia semnificativ în funcție de etapa de dezvoltare a copilului sau adolescentului.
Un alt punct important de luat în considerare este faptul că studiul a evidențiat lipsa de date privind efectele antipsihoticelor asupra funcționării adaptative pe termen lung. Funcționarea adaptativă este crucială pentru independența și calitatea vieții persoanelor cu TSA, iar lipsa de informații despre impactul antipsihoticelor asupra acestui aspect este o lacună semnificativă în cunoștințele noastre.
Studiul a arătat, de asemenea, că antipsihoticele pot avea efecte diferite asupra diferitelor simptome ale TSA. Acest lucru sugerează că utilizarea lor ar putea duce la ameliorarea unor simptome, dar la exacerbarea altora, complicând și mai mult decizia de a le prescrie.
Mai mult, studiul a evidențiat că multe dintre trialurile incluse au folosit scale de evaluare care s-ar putea să nu capteze pe deplin complexitatea simptomelor TSA sau impactul real al antipsihoticelor asupra calității vieții pacienților. Aceasta ridică întrebări cu privire la validitatea ecologică a rezultatelor raportate și sugerează că beneficiile aparente ale antipsihoticelor ar putea să nu se traducă în îmbunătățiri semnificative ale vieții de zi cu zi pentru persoanele cu TSA.
Un alt aspect important de luat în considerare este faptul că studiul nu a găsit dovezi clare că antipsihoticele reduc semnificativ comportamentele auto-vătămătoare la persoanele cu TSA. Având în vedere că aceste comportamente pot fi extrem de dăunătoare și stresante atât pentru indivizi, cât și pentru familiile lor, lipsa de eficacitate în acest domeniu este deosebit de îngrijorătoare.
Studiul a evidențiat, de asemenea, că antipsihoticele pot avea efecte diferite asupra diferitelor subgrupuri de pacienți cu TSA. Acest lucru subliniază heterogenitatea TSA și sugerează că o abordare universală a tratamentului medicamentos este probabil inadecvată și potențial dăunătoare.
Mai mult, studiul a arătat că, deși antipsihoticele pot reduce unele comportamente problematice pe termen scurt, nu există dovezi că ele îmbunătățesc rezultatele pe termen lung sau că ajută persoanele cu TSA să dezvolte strategii de adaptare mai eficiente. Acest lucru sugerează că utilizarea antipsihoticelor ar putea, de fapt, să împiedice dezvoltarea de abilități de adaptare naturale și să creeze o dependență de medicamente.
Un alt punct important de luat în considerare este faptul că studiul nu a găsit dovezi că antipsihoticele îmbunătățesc funcționarea cognitivă la persoanele cu TSA. Având în vedere importanța dezvoltării cognitive pentru rezultatele pe termen lung, lipsa de beneficii în acest domeniu este o limitare semnificativă a utilizării antipsihoticelor.
Studiul a evidențiat, de asemenea, că efectele antipsihoticelor pot varia în funcție de doza utilizată. Acest lucru complică și mai mult prescrierea acestor medicamente, deoarece găsirea dozei "potrivite" poate fi un proces de încercare și eroare care expune pacientul la riscuri semnificative.
Mai mult, studiul a arătat că antipsihoticele pot avea efecte diferite asupra diferitelor aspecte ale comportamentului. De exemplu, în timp ce pot reduce iritabilitatea, ele ar putea să nu aibă niciun efect asupra comportamentelor repetitive sau ar putea chiar să le exacerbeze. Această complexitate a efectelor face dificilă evaluarea globală a beneficiilor și riscurilor.
Un alt aspect important de luat în considerare este faptul că studiul nu a găsit dovezi clare că antipsihoticele îmbunătățesc calitatea vieții pacienților sau a familiilor lor. Având în vedere că îmbunătățirea calității vieții ar trebui să fie un obiectiv principal al oricărei intervenții pentru TSA, lipsa de dovezi în acest sens este o limitare semnificativă.
Studiul a evidențiat, de asemenea, că efectele antipsihoticelor pot varia în funcție de prezența sau absența comorbidităților. Acest lucru complică și mai mult decizia de a prescrie aceste medicamente, deoarece mulți pacienți cu TSA au condiții comorbide care ar putea interacționa în moduri imprevizibile cu antipsihoticele.
În concluzie, acest studiu oferă dovezi puternice împotriva utilizării de rutină a antipsihoticelor la copiii și adolescenții cu TSA fără psihoză. Beneficiile modeste și specifice simptomelor trebuie cântărite cu atenție în raport cu riscurile semnificative de efecte adverse, lipsa de eficacitate pentru simptomele de bază ale TSA și potențialul de efecte negative pe termen lung asupra dezvoltării.
Studiul 5: Polifarmacia psihotropă și antipsihoticele la copii: Un studiu al perspectivelor îngrijitorilor
McLaren, J. L., Barnett, E. R., Acquilano, S. C., Concepcion Zayas, M. T., Drake, R. E., & Leyenaar, J. K. (2022). Psychotropic Polypharmacy and Antipsychotics in Children: A Survey of Caregiver's Perspectives. Community Mental Health Journal, 58(3), 512-516. https://doi.org/10.1007/s10597-021-00845-2
Acest studiu oferă dovezi convingătoare împotriva utilizării medicamentelor antipsihotice la copii și tinerii adulți fără psihoză, evidențiind multiple probleme și riscuri asociate cu această practică. În primul rând, studiul arată că utilizarea antipsihoticelor la copii este în mare măsură off-label, adică în afara indicațiilor aprobate de FDA. Din cei 20 de copii care primeau antipsihotice, 75% (15 din 20) le primeau pentru indicații neaprobate. Acest lucru este deosebit de îngrijorător, deoarece înseamnă că acești copii sunt expuși la riscurile asociate cu antipsihoticele fără dovezi solide privind beneficiile pentru condițiile lor specifice.
Mai mult, studiul a constatat că diagnosticul cel mai frecvent întâlnit la copiii care primeau antipsihotice era tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), prezent la 75% dintre aceștia. ADHD nu este o indicație aprobată pentru utilizarea antipsihoticelor, ceea ce ridică întrebări serioase cu privire la adecvarea acestei practici.
Un alt aspect alarmant este prevalența ridicată a polifarmaciei psihotrope. Aproape toți copiii din studiu (94%) primeau două sau mai multe medicamente psihotrope concomitent, iar 58% primeau trei sau mai multe. Această practică crește semnificativ riscul de interacțiuni medicamentoase și efecte adverse, fără dovezi clare privind beneficiile suplimentare.
Studiul a evidențiat, de asemenea, o lipsă îngrijorătoare de cunoștințe în rândul îngrijitorilor cu privire la riscurile pe termen lung ale utilizării antipsihoticelor și polifarmaciei. Doar o treime dintre îngrijitori se simțeau foarte informați despre potențialele probleme asociate cu utilizarea pe termen lung sau polifarmacia. Această lipsă de informare sugerează că multe familii pot să nu fie pe deplin conștiente de riscurile la care își expun copiii.
Un aspect deosebit de alarmant este faptul că aproape jumătate (42%) dintre îngrijitori au raportat că copilul lor a oprit medicația psihotropă mai devreme decât a fost recomandat, fără îndrumarea prescriptorului. Această practică poate duce la simptome de sevraj și recăderi, subliniind necesitatea unei mai bune comunicări și educații despre importanța aderenței la tratament și a defazării supravegheate.
Studiul a arătat, de asemenea, că jumătate dintre îngrijitori au solicitat reducerea sau oprirea medicației din cauza îngrijorărilor legate de efectele nocive. Acest lucru sugerează că mulți îngrijitori au rezerve semnificative cu privire la siguranța și necesitatea acestor medicamente, dar pot simți că nu au alte opțiuni.
Un alt punct important de luat în considerare este durata extinsă a tratamentului cu medicamente psihotrope la mulți copii. Aproape două treimi dintre copii luau medicamente psihotrope de trei ani sau mai mult. Această utilizare pe termen lung ridică îngrijorări semnificative cu privire la efectele pe termen lung asupra dezvoltării creierului și a altor sisteme ale organismului, în special având în vedere lipsa de studii pe termen lung privind siguranța acestor medicamente la copii.
Studiul a evidențiat, de asemenea, că mulți îngrijitori caută informații despre efectele secundare în afara vizitelor cu prescriptorii, adesea pe internet sau de la familie și prieteni. Această practică poate duce la dezinformare și decizii necorespunzătoare cu privire la tratament, subliniind necesitatea unei mai bune comunicări între prescriptori și familii.
Un aspect deosebit de îngrijorător este faptul că peste jumătate dintre îngrijitori au crezut că prescriptorul copilului lor ar trebui să revizuiască probabil sau cu siguranță eficacitatea și efectele secundare ale medicamentelor copilului lor. Acest lucru sugerează o lipsă de încredere în regimul de tratament curent și o potențială lipsă de monitorizare adecvată a eficacității și siguranței medicamentelor.
Studiul a arătat, de asemenea, că adolescenții și copiii din acest eșantion aveau în medie 2,8 diagnostice de sănătate mintală. Această complexitate diagnostică ridică întrebări cu privire la adecvarea utilizării antipsihoticelor și a polifarmaciei ca abordare principală de tratament, în loc de intervenții mai holistice și mai puțin invazive.
Un alt aspect important de luat în considerare este faptul că studiul a inclus copii cu vârste cuprinse între 6 și 17 ani. Utilizarea antipsihoticelor și polifarmacia la copiii de vârstă școlară primară este deosebit de îngrijorătoare, având în vedere vulnerabilitatea creierului în dezvoltare la această vârstă.
Studiul a evidențiat, de asemenea, că mulți dintre copii primeau medicamente din multiple clase farmacologice. Aproape 80% dintre copii luau medicamente din 2 sau mai multe clase, iar 8% luau medicamente din toate cele 4 clase investigate (antipsihotice, stabilizatori de dispoziție/anticonvulsivante, antidepresive/anxiolitice și medicamente pentru ADHD). Această combinație de medicamente cu mecanisme de acțiune diferite crește semnificativ riscul de interacțiuni medicamentoase și efecte adverse neprevăzute.
Un aspect deosebit de alarmant este faptul că toți copiii care primeau un antipsihotic pentru o indicație aprobată de FDA erau tratați cu două sau mai multe medicamente psihotrope. Acest lucru sugerează că chiar și atunci când antipsihoticele sunt utilizate conform indicațiilor, ele sunt adesea parte a unui regim de polifarmacie, crescând astfel riscurile asociate.
Studiul a arătat, de asemenea, că mulți îngrijitori se simt foarte informați despre motivele pentru care au fost prescrise medicamentele și despre cât de bine funcționează acestea. Cu toate acestea, această percepție a cunoștințelor poate fi înșelătoare, având în vedere lipsa de informații despre riscurile pe termen lung și polifarmacie. Acest lucru sugerează că îngrijitorii pot avea o încredere nejustificată în siguranța și eficacitatea acestor medicamente.
Un alt punct important de luat în considerare este faptul că aproape jumătate dintre îngrijitori erau foarte îngrijorați de cât de bine funcționau medicamentele. Acest lucru sugerează că, în ciuda utilizării extinse a antipsihoticelor și a polifarmaciei, multe familii nu văd îmbunătățiri semnificative în starea copiilor lor, punând sub semnul întrebării justificarea acestor regimuri de tratament complexe și potențial dăunătoare.
Studiul a evidențiat, de asemenea, că o treime dintre îngrijitori erau foarte îngrijorați de efectele secundare ale medicamentelor. Această îngrijorare semnificativă sugerează că mulți copii experimentează efecte adverse notabile, care pot afecta calitatea vieții lor și a familiilor lor.
Un aspect deosebit de alarmant este faptul că unii copii au refuzat să ia medicația, ducând la întreruperea tratamentului. Acest lucru sugerează că mulți copii pot experimenta efecte secundare neplăcute sau pot fi conștienți de potențialele riscuri ale medicației, ducând la rezistență față de tratament.
În concluzie, acest studiu oferă dovezi puternice împotriva utilizării antipsihoticelor și a polifarmaciei psihotrope la copii și tinerii adulți fără psihoză. Prevalența ridicată a utilizării off-label, lipsa de cunoștințe despre riscurile pe termen lung, îngrijorările semnificative ale îngrijitorilor cu privire la efectele secundare și eficacitate, precum și dovezile de întrerupere nesupravegheată a medicației sugerează că această practică prezintă riscuri semnificative și beneficii incerte. În loc să se bazeze pe antipsihotice și polifarmacie ca primă linie de tratament, ar trebui să se acorde prioritate intervențiilor mai puțin invazive și mai holistice, cu o monitorizare atentă și o comunicare îmbunătățită între prescriptori, îngrijitori și pacienți.
Studiul evidențiază, de asemenea, nevoia urgentă de mai multă educație și informare pentru îngrijitori cu privire la riscurile și beneficiile reale ale acestor medicamente. Faptul că mulți îngrijitori caută informații în afara consultațiilor medicale sugerează că nu primesc suficiente informații de la prescriptori. Acest lucru poate duce la decizii neinformate și la un management suboptim al tratamentului.
Un alt aspect important de luat în considerare este prevalența ridicată a diagnosticelor multiple la copiii din studiu. Această complexitate diagnostică sugerează că multe dintre problemele comportamentale și emoționale ale acestor copii ar putea fi abordate mai eficient prin terapii psihosociale integrate, mai degrabă decât prin medicamente multiple care vizează simptome specifice.
Studiul subliniază, de asemenea, necesitatea unor protocoale mai bune pentru defazare. Faptul că mulți îngrijitori au solicitat reducerea sau oprirea medicației sugerează că există un interes semnificativ pentru alternative la medicația pe termen lung. Cu toate acestea, lipsa de ghidare în acest proces poate duce la întreruperi bruște și potențial dăunătoare ale medicației.
Un aspect deosebit de îngrijorător este utilizarea extinsă a antipsihoticelor la copiii cu ADHD. Acest lucru sugerează o tendință de a trata simptomele comportamentale cu medicamente puternice, în loc să se abordeze cauzele de bază ale comportamentului dificil sau să se exploreze intervenții comportamentale mai puțin invazive.
Studiul evidențiază, de asemenea, potențialele probleme etice legate de utilizarea medicamentelor psihotrope la copii. Având în vedere că mulți copii iau aceste medicamente de la o vârstă fragedă și pentru perioade lungi de timp, se ridică întrebări cu privire la capacitatea lor de a-și da consimțământul informat pentru acest tratament și la potențialul impact pe termen lung asupra dezvoltării lor cognitive și emoționale.
Un alt punct important de luat în considerare este impactul potențial al acestor regimuri de medicamente complexe asupra calității vieții copiilor. Deși studiul nu a examinat direct acest aspect, îngrijorările semnificative ale îngrijitorilor cu privire la efectele secundare și eficacitate sugerează că aceste tratamente ar putea avea un impact negativ asupra bunăstării generale a copiilor.
Studiul subliniază, de asemenea, necesitatea unei mai bune monitorizări a prescrierii de antipsihotice și polifarmacie la copii. Faptul că atât de mulți copii primesc medicamente off-label sau combinații complexe de medicamente sugerează o lipsă de supraveghere adecvată și potențiale lacune în ghidurile de practică clinică.
Un aspect deosebit de îngrijorător este potențialul de dependență și efecte de sevraj asociate cu utilizarea pe termen lung a medicamentelor psihotrope. Faptul că mulți copii iau aceste medicamente de ani de zile ridică întrebări cu privire la capacitatea lor de a funcționa fără medicamente și la potențialele dificultăți pe care le-ar putea întâmpina dacă ar încerca să întrerupă tratamentul.
Studiul evidențiază, de asemenea, potențialele probleme legate de stigmatizare și etichetare asociate cu utilizarea antipsihoticelor la copii. Prescrierea acestor medicamente puternice poate duce la percepția că copilul are o boală mintală gravă, chiar dacă simptomele lor ar putea fi abordate prin alte mijloace.
Un alt aspect important de luat în considerare este impactul potențial al acestor regimuri de medicamente asupra dezvoltării sociale și emoționale a copiilor. Utilizarea pe termen lung a medicamentelor care afectează neurotransmițătorii ar putea interfera cu procesele naturale de maturizare emoțională și socială.
Studiul subliniază, de asemenea, necesitatea unei abordări mai individualizate a tratamentului. Faptul că atât de mulți copii primesc combinații complexe de medicamente sugerează o abordare de tip "one size fits all" (toate într-unul) care nu ține cont de unicitatea fiecărui copil și de circumstanțele sale specifice.
Un aspect deosebit de îngrijorător este potențialul de interacțiuni medicamentoase neprevăzute în cazul polifarmaciei. Cu cât sunt mai multe medicamente implicate, cu atât crește riscul de efecte secundare neașteptate și potențial dăunătoare.
Studiul evidențiază, de asemenea, necesitatea unei mai bune comunicări între diferiții furnizori de servicii medicale implicați în îngrijirea copilului. Complexitatea regimurilor de medicamente sugerează că ar putea exista o lipsă de coordonare între diferiți specialiști, ducând la prescrierea excesivă și potențial dăunătoare.
În concluzie, acest studiu oferă dovezi puternice împotriva utilizării de rutină a antipsihoticelor și a polifarmaciei psihotrope la copii și tinerii adulți fără psihoză. Riscurile semnificative, lipsa de cunoștințe despre efectele pe termen lung, îngrijorările îngrijitorilor și utilizarea extinsă off-label sugerează că această practică ar trebui reevaluată urgent. În schimb, ar trebui să se pună accentul pe abordări mai holistice, mai puțin invazive și mai individualizate pentru tratarea problemelor de sănătate mintală la copii și tineri.
Studiul 6: Aripiprazol la copii și adolescenți
Coustals, N., Ménard, M.-L., & Cohen, D. (2020). Aripiprazole in Children and Adolescents. Journal of Child and Adolescent Psychopharmacology, XX(XX), 1-29. https://doi.org/10.1089/cap.2020.0014
Acest studiu oferă dovezi puternice împotriva utilizării medicamentelor antipsihotice, în special Aripiprazol, la copii și adolescenți fără psihoză. Analiza cuprinzătoare a literaturii de specialitate și a datelor epidemiologice prezentate în acest articol evidențiază multiple probleme și riscuri asociate cu utilizarea antipsihoticelor în această populație vulnerabilă.
În primul rând, studiul subliniază creșterea alarmantă a prescrierii de antipsihotice la copii și adolescenți în ultimele decenii. De exemplu, în Statele Unite, prescrierea de antipsihotice pentru copii a crescut de opt ori între 1993 și 2009. Această creștere este deosebit de îngrijorătoare având în vedere că mulți dintre acești copii primesc antipsihotice pentru indicații off-label, care nu au fost aprobate de autoritățile de reglementare.
Un aspect deosebit de alarmant este utilizarea antipsihoticelor la copii foarte mici. Studiul menționează că între 2000 și 2007, prevalența prescrierii de antipsihotice la copiii cu vârste cuprinse între 2 și 5 ani aproape s-a dublat, de la 0,78% la 1,58%. Această utilizare la copiii mici este extrem de problematică, având în vedere potențialul impact pe termen lung asupra dezvoltării creierului și lipsa de date privind siguranța pe termen lung în această grupă de vârstă.
Mai mult, studiul evidențiază faptul că multe dintre prescripțiile de antipsihotice la copii și adolescenți sunt pentru indicații care nu sunt aprobate de FDA. De exemplu, cele mai frecvente diagnostice asociate cu prescrierea de antipsihotice la tineri au fost tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), tulburările de comportament și depresia. Aceste condiții nu sunt indicații aprobate pentru antipsihotice și există alternative de tratament mai puțin riscante disponibile.
Un aspect deosebit de îngrijorător este lipsa de monitorizare adecvată a efectelor adverse la copiii și adolescenții care primesc antipsihotice. Studiul citează o cercetare care a constatat că doar 11% dintre copiii și adolescenții care primeau antipsihotice atipice au fost monitorizați pentru riscul de diabet. Această lipsă de monitorizare crește riscul de efecte adverse nedetectate și netratate.
Studiul evidențiază, de asemenea, o serie de efecte adverse grave asociate cu utilizarea Aripiprazolului la copii și adolescenți. Acestea includ creșterea în greutate, somnolență, efecte extrapiramidale și efecte metabolice. Este important de remarcat că aceste efecte adverse par să fie mai pronunțate la copii și adolescenți decât la adulți, subliniind vulnerabilitatea acestei populații.
Un raport al FDA citat în studiu a identificat 78 de cazuri de evenimente adverse grave/severe asociate cu utilizarea Aripiprazolului la copii și adolescenți, inclusiv 14 decese. Deși nu s-a stabilit un model specific pentru decese, acest număr este alarmant și subliniază riscurile potențiale grave asociate cu utilizarea acestui medicament la tineri.
Studiul evidențiază, de asemenea, riscul crescut de diabet de tip 2 asociat cu utilizarea Aripiprazolului. O analiză a unei baze de date mari a constatat că pacienții expuși la Aripiprazol ca primul tratament aveau un risc de 1,58 ori mai mare de a dezvolta diabet de tip 2 comparativ cu cei care luau Risperidonă. Acest risc crescut de diabet este deosebit de îngrijorător având în vedere potențialele implicații pe termen lung pentru sănătatea acestor tineri pacienți.
Un alt aspect problematic evidențiat de studiu este utilizarea frecventă a polifarmaciei la copiii și adolescenții care primesc antipsihotice. Studiul menționează că efectele adverse severe apar adesea în contexte de prescripție multiplă. Această practică crește riscul de interacțiuni medicamentoase și efecte adverse cumulative.
Studiul subliniază, de asemenea, lipsa de date pe termen lung privind siguranța și eficacitatea Aripiprazolului la copii și adolescenți. Majoritatea studiilor de eficacitate raportate au fost pe termen scurt sau mediu, lăsând întrebări importante fără răspuns cu privire la efectele pe termen lung ale acestui medicament asupra dezvoltării creierului și funcționării generale.
Un aspect deosebit de îngrijorător este potențialul Aripiprazolului de a induce sindromul neuroleptic malign și tentative de suicid la copii și adolescenți. O analiză a bazei de date FDA a găsit un semnal semnificativ pentru aceste evenimente adverse grave, subliniind riscurile potențiale severe asociate cu utilizarea acestui medicament.
Studiul evidențiază, de asemenea, efectele cardiace potențiale ale Aripiprazolului. Deși Aripiprazolul pare să scadă în medie intervalul QTc, această scădere este corelată cu doza, ceea ce ridică îngrijorări cu privire la potențialele efecte asupra conducerii cardiace la doze mai mari.
Un alt aspect problematic este lipsa de date privind eficacitatea Aripiprazolului pentru simptomele de bază ale tulburărilor de spectru autist (TSA). Deși medicamentul este aprobat pentru iritabilitatea asociată cu TSA în unele țări, studiul nu a găsit dovezi că Aripiprazolul îmbunătățește simptomele de bază ale TSA.
Studiul subliniază, de asemenea, variabilitatea considerabilă în efectele Aripiprazolului între diferiți indivizi. Această eterogenitate a răspunsului sugerează că nu există o abordare universală în utilizarea Aripiprazolului și subliniază necesitatea unei evaluări atente și individualizate a raportului risc-beneficiu pentru fiecare pacient.
Mai mult, studiul evidențiază lipsa de date privind efectele Aripiprazolului asupra dezvoltării cognitive și sociale pe termen lung. Având în vedere că multe dintre condițiile pentru care este prescris Aripiprazolul sunt tulburări de neurodezvoltare, această lipsă de informații este deosebit de problematică.
Un aspect deosebit de îngrijorător este potențialul Aripiprazolului de a induce sau exacerba simptomele psihotice la unii pacienți. Studiul menționează cazuri de halucinații și alte simptome psihotice asociate cu utilizarea Aripiprazolului, ceea ce ridică întrebări serioase cu privire la adecvarea utilizării acestui medicament la pacienții fără psihoză preexistentă.
Studiul subliniază, de asemenea, riscul de dependență și efecte de sevraj asociate cu utilizarea pe termen lung a Aripiprazolului. Aceasta este o preocupare deosebită pentru copiii și adolescenții care pot fi expuși la acest medicament pentru perioade prelungite de timp.
Un alt aspect problematic evidențiat de studiu este potențialul Aripiprazolului de a interfera cu maturizarea normală a creierului. Având în vedere că creierul continuă să se dezvolte până în anii 20, expunerea la medicamente care afectează neurotransmițătorii în timpul acestei perioade critice ar putea avea consecințe pe termen lung neintenționate.
Studiul menționează, de asemenea, cazuri de reacții adverse rare, dar potențial grave, asociate cu utilizarea Aripiprazolului la copii și adolescenți. Acestea includ rabdomioliză, encefalopatie, epistaxis și tulburări urinare. Deși rare, aceste efecte adverse subliniază potențialul Aripiprazolului de a cauza daune semnificative unor pacienți.
În concluzie, acest studiu oferă dovezi puternice împotriva utilizării de rutină a Aripiprazolului și a altor antipsihotice la copii și adolescenți fără psihoză. Riscurile semnificative, inclusiv efectele metabolice, neurologice și cardiovasculare, combinate cu lipsa de date pe termen lung și utilizarea frecventă off-label, sugerează că aceste medicamente ar trebui utilizate cu extremă precauție în această populație vulnerabilă.
Studiul 7: “Alegerea bazată pe dovezi a antipsihoticelor la copii și adolescenți ar trebui să fie garantată.”
Putignano, D., Clavenna, A., Reale, L., & Bonati, M. (2019). The evidence-based choice for antipsychotics in children and adolescents should be guaranteed. European Journal of Clinical Pharmacology, 75(6), 769-776. https://doi.org/10.1007/s00228-019-02641-0
Acest studiu oferă dovezi puternice împotriva utilizării medicamentelor antipsihotice la copii și adolescenți fără psihoză, evidențiind multiple probleme și riscuri asociate cu această practică.
În primul rând, studiul subliniază faptul că utilizarea antipsihoticelor la copii și adolescenți este în mare măsură off-label, adică în afara indicațiilor aprobate. Între 32,3% și 93,2% din toate prescripțiile de antipsihotice la copii și adolescenți sunt off-label. Această utilizare extinsă în afara indicațiilor aprobate ridică îngrijorări serioase cu privire la siguranța și eficacitatea acestor medicamente în populația pediatrică.
Un aspect deosebit de alarmant este lipsa de coerență între statutul de autorizare al medicamentelor antipsihotice în diferite țări. Studiul a constatat că doar 19 din 67 de medicamente antipsihotice (29%) erau autorizate pentru utilizare la copii și/sau adolescenți în cel puțin una dintre cele trei țări analizate (Italia, Regatul Unit și Statele Unite). Acest lucru sugerează că există o lipsă de consens internațional cu privire la siguranța și eficacitatea acestor medicamente la copii și adolescenți.
Mai mult, studiul a evidențiat diferențe semnificative între țări în ceea ce privește indicațiile aprobate și grupele de vârstă pentru care medicamentele sunt autorizate. De exemplu, pentru autism, în Italia și Regatul Unit, singurul antipsihotic autorizat era Haloperidolul la copiii cu vârsta ≥ 6 ani, în timp ce în SUA, Risperidona (≥ 5 ani) și Aripiprazolul (≥ 6 ani) erau autorizate. Aceste discrepanțe sugerează că deciziile de reglementare nu se bazează întotdeauna pe aceleași dovezi științifice și pot fi influențate de alți factori, cum ar fi interesele comerciale ale producătorilor de medicamente.
Studiul a evidențiat, de asemenea, că multe medicamente antipsihotice sunt prescrise în afara indicațiilor aprobate, chiar și atunci când există dovezi limitate sau inexistente privind eficacitatea și siguranța lor la copii și adolescenți. De exemplu, în Italia, Promazina, Perfenazina și Periciazina sunt autorizate pentru utilizare pediatrică în tratamentul psihozei, în ciuda lipsei de studii clinice care să evalueze eficacitatea lor la populația pediatrică. Această situație expune copiii și adolescenții la riscuri potențiale fără beneficii clare.
Un aspect deosebit de îngrijorător este faptul că, în unele cazuri, medicamentele cu cele mai bune dovezi de eficacitate și siguranță nu sunt autorizate în anumite țări. De exemplu, Risperidona și Aripiprazolul sunt considerate tratamentul de primă linie pentru iritabilitatea în tulburările de spectru autist, dar nu sunt autorizate pentru această indicație în Italia și Regatul Unit. Această situație poate limita accesul pacienților la cele mai adecvate tratamente și poate duce la utilizarea unor medicamente mai puțin eficiente sau mai puțin sigure.
Studiul subliniază, de asemenea, că lipsa de autorizare pentru anumite indicații nu înseamnă neapărat că medicamentul nu este eficient sau sigur pentru acea indicație. Mai degrabă, poate reflecta lipsa de studii clinice în populația pediatrică sau faptul că producătorul nu a solicitat aprobarea pentru acea indicație. Această situație creează o dilemă etică pentru medici, care trebuie să aleagă între prescrierea off-label a unui medicament potențial benefic și respectarea strictă a indicațiilor aprobate.
Un alt aspect problematic evidențiat de studiu este faptul că, chiar și atunci când există dovezi științifice solide pentru eficacitatea și siguranța unui medicament antipsihotic la copii și adolescenți, aceste dovezi nu se reflectă întotdeauna în autorizațiile de punere pe piață. De exemplu, deși există dovezi puternice pentru eficacitatea Aripiprazolului în tratamentul sindromului Tourette la copii, acest medicament nu este autorizat pentru această indicație în Italia și Regatul Unit.
Studiul subliniază, de asemenea, riscul crescut de evenimente adverse asociate cu utilizarea off-label a medicamentelor. Deși acest lucru nu este specific pentru antipsihotice, este deosebit de îngrijorător având în vedere potențialul acestor medicamente de a cauza efecte secundare grave, cum ar fi creșterea în greutate, sindromul metabolic și efectele extrapiramidale.
Mai mult, studiul evidențiază lipsa de date pe termen lung privind siguranța și eficacitatea antipsihoticelor la copii și adolescenți. Majoritatea studiilor clinice disponibile sunt pe termen scurt, lăsând întrebări importante fără răspuns cu privire la efectele pe termen lung ale acestor medicamente asupra dezvoltării creierului și funcționării generale a copiilor și adolescenților.
Un alt aspect problematic evidențiat de studiu este variabilitatea considerabilă în recomandările ghidurilor de practică clinică din diferite țări. Această lipsă de consens între experți subliniază incertitudinea care există în ceea ce privește cel mai bun mod de a trata tulburările psihiatrice la copii și adolescenți și sugerează că utilizarea antipsihoticelor în această populație este adesea bazată mai mult pe opinie de expert decât pe dovezi solide.
Studiul subliniază, de asemenea, potențialele conflicte de interese care pot influența deciziile de reglementare și prescrierea de antipsihotice la copii și adolescenți. De exemplu, faptul că unele companii farmaceutice nu solicită aprobarea pentru indicații pediatrice, chiar și atunci când există dovezi de eficacitate, sugerează că interesele comerciale pot prevala asupra intereselor pacienților.
Un aspect deosebit de îngrijorător evidențiat de studiu este lipsa de informații despre efectele antipsihoticelor asupra dezvoltării copiilor. Având în vedere că creierul continuă să se dezvolte până în anii 20, expunerea la medicamente care afectează neurotransmițătorii în timpul acestei perioade critice ar putea avea consecințe pe termen lung neintenționate.
Studiul subliniază, de asemenea, problema inegalității în accesul la tratamente. Faptul că autorizațiile de punere pe piață diferă între țări înseamnă că copiii și adolescenții din anumite țări pot fi privați de accesul la cele mai eficiente tratamente disponibile. Această situație este deosebit de problematică având în vedere natura globală a dovezilor științifice și ar trebui să fie o preocupare majoră pentru autoritățile de reglementare și factorii de decizie politică.
În concluzie, acest studiu oferă dovezi puternice împotriva utilizării de rutină a antipsihoticelor la copii și adolescenți fără psihoză. Discrepanțele semnificative în autorizațiile de punere pe piață, utilizarea extinsă off-label, lipsa de date pe termen lung privind siguranța și eficacitatea, și potențialele conflicte de interese sugerează că aceste medicamente sunt adesea utilizate în mod inadecvat în această populație vulnerabilă.
Studiul 8: Caracteristicile copiilor cărora li s-au prescris antipsihotice - analiza datelor colectate de rutină
Brophy, S., Kennedy, J., Fernandez-Gutierrez, F., John, A., Potter, R., Linehan, C., & Kerr, M. (2018). Characteristics of Children Prescribed Antipsychotics: Analysis of Routinely Collected Data. Journal of Child and Adolescent Psychopharmacology, 28(3), 180-191. https://doi.org/10.1089/cap.2017.0003
Acest studiu oferă dovezi puternice împotriva utilizării medicamentelor antipsihotice la copii și tinerii adulți fără psihoză, evidențiind multiple probleme și riscuri asociate cu această practică.
În primul rând, studiul arată că antipsihoticele sunt prescrise în mod disproporționat copiilor cu dificultăți intelectuale și/sau autism, mai degrabă decât pentru tratamentul psihozei. Dintre copiii care primesc antipsihotice, 75% sunt autiști, iar 2,8% dintre copiii cu dificultăți intelectuale/autism primesc antipsihotice, comparativ cu doar 0,15% dintre copiii fără aceste condiții. Acest lucru sugerează că aceste medicamente sunt utilizate în principal pentru controlul comportamentului, mai degrabă decât pentru tratamentul afecțiunilor psihiatrice pentru care sunt aprobate.
Un aspect deosebit de îngrijorător este faptul că copiii cu dificultăți intelectuale/autism primesc antipsihotice la o vârstă mai mică și pentru perioade mai lungi de timp comparativ cu cei fără aceste condiții. Acest lucru expune o populație vulnerabilă la efecte adverse potențiale pe termen lung, într-o perioadă critică de dezvoltare.
Studiul evidențiază o serie de efecte adverse grave asociate cu utilizarea antipsihoticelor la copii. În primul rând, se constată o creștere semnificativă a ratei bolilor respiratorii după prescrierea antipsihoticelor. Rata de spitalizare pentru boli respiratorii a crescut cu 55% (PERR 1,55; IC 95%: 1,51-1,598) la copiii care au primit antipsihotice comparativ cu perioada anterioară prescrierii. Această creștere a fost observată atât la copiii cu dificultăți intelectuale/autism, cât și la cei fără.
În al doilea rând, studiul raportează o creștere a ratei evenimentelor legate de epilepsie și diabet la medicul de familie după prescrierea antipsihoticelor. Pentru epilepsie, rata de consultații la medicul de familie a crescut cu 27% (PERR 1,27; IC 95%: 1,24-1,29), iar pentru diabet cu 51% (PERR 1,51; IC 95%: 1,5-1,8). Aceste creșteri sunt deosebit de îngrijorătoare, având în vedere impactul potențial pe termen lung al acestor afecțiuni asupra sănătății și calității vieții copiilor.
Un alt aspect alarmant este creșterea ratei de accidentări și depresie cu spitalizare la copiii cu dificultăți intelectuale/autism care primesc antipsihotice. Rata de accidentări a crescut cu 15,4% (PERR 1,154; IC 95%: 1,1-1,17), iar rata de depresie cu spitalizare a crescut cu 59% (PERR 1,59; IC 95%: 1,37-1,96) la această populație. Aceste rezultate sugerează că antipsihoticele pot avea efecte negative asupra stării de spirit și funcționării fizice a copiilor cu dificultăți intelectuale/autism.
Studiul evidențiază, de asemenea, faptul că utilizarea antipsihoticelor la copiii fără dificultăți intelectuale/autism este asociată cu rate mai scăzute de depresie (PERR 0,55; IC 95%: 0,51-0,59). Acest lucru sugerează că efectele antipsihoticelor pot fi diferite în funcție de populația țintă și subliniază necesitatea unei abordări individualizate în prescrierea acestor medicamente.
Un aspect deosebit de îngrijorător este faptul că studiul nu a găsit dovezi solide care să susțină eficacitatea antipsihoticelor în gestionarea problemelor comportamentale la copiii cu dificultăți intelectuale/autism. Autorii citează studii anterioare care arată că nu există beneficii semnificative în gestionarea problemelor comportamentale cu antipsihotice la această populație. Acest lucru ridică întrebări serioase cu privire la raportul risc-beneficiu al utilizării acestor medicamente la copiii cu dificultăți intelectuale/autism.
Mai mult, studiul sugerează că efectele antipsihoticelor asupra comportamentului ar putea fi atribuite, cel puțin parțial, efectului advers de somnolență. Aceasta ridică îngrijorări etice cu privire la utilizarea medicamentelor pentru a seda copiii cu probleme comportamentale, mai degrabă decât pentru a aborda cauzele de bază ale acestor probleme.
Studiul evidențiază, de asemenea, potențialele implicații pe termen lung ale utilizării antipsihoticelor la copii. Efectele adverse observate, cum ar fi creșterea ratelor de boli respiratorii, epilepsie și diabet, pot avea consecințe semnificative pentru sănătatea și bunăstarea pe termen lung a acestor copii. Acest lucru este deosebit de îngrijorător având în vedere că aceste medicamente sunt adesea prescrise pentru perioade lungi de timp, în special la copiii cu dificultăți intelectuale/autism.
Un alt aspect problematic evidențiat de studiu este utilizarea pe scară largă a antipsihoticelor în afara indicațiilor aprobate (off-label) la copii. Studiul menționează că majoritatea prescripțiilor de antipsihotice la copii sunt off-label, ceea ce înseamnă că aceste medicamente sunt utilizate în moduri care nu au fost testate riguros pentru siguranță și eficacitate la populația pediatrică.
Studiul subliniază, de asemenea, lipsa de dovezi pe termen lung privind siguranța și eficacitatea antipsihoticelor la copii. Majoritatea studiilor clinice disponibile sunt pe termen scurt, lăsând întrebări importante fără răspuns cu privire la efectele pe termen lung ale acestor medicamente asupra dezvoltării creierului și funcționării generale a copiilor.
Un aspect deosebit de îngrijorător este faptul că studiul sugerează că utilizarea antipsihoticelor la copii ar putea avea implicații semnificative pentru costurile sistemului de sănătate. Creșterea ratelor de boli respiratorii, epilepsie, diabet și alte efecte adverse asociate cu utilizarea antipsihoticelor ar putea duce la o creștere a utilizării serviciilor de sănătate și, în consecință, la costuri mai mari pentru sistemul de sănătate.
În concluzie, acest studiu oferă dovezi puternice împotriva utilizării de rutină a antipsihoticelor la copii și tinerii adulți fără psihoză, în special la cei cu dificultăți intelectuale/autism. Riscurile semnificative de efecte adverse, lipsa de dovezi solide privind eficacitatea în gestionarea problemelor comportamentale, și potențialele implicații pe termen lung pentru sănătatea și bunăstarea copiilor sugerează că aceste medicamente ar trebui utilizate cu extremă precauție și doar ca ultimă opțiune, după ce alte intervenții non-farmacologice au fost epuizate.
Studiul 9: Utilizarea antipsihoticelor pentru problemele comportamentale la copii
Shafiq, S., & Pringsheim, T. (2018). Using antipsychotics for behavioral problems in children. Expert Opinion on Pharmacotherapy, 19(13), 1475-1488. https://doi.org/10.1080/14656566.2018.1509069
Acest studiu oferă dovezi puternice împotriva utilizării medicamentelor antipsihotice la copii și tinerii adulți fără psihoză, evidențiind multiple probleme și riscuri asociate cu această practică.
În primul rând, studiul subliniază faptul că utilizarea antipsihoticelor la copii a crescut constant în ultimii 15 ani, în ciuda lipsei de dovezi solide privind eficacitatea și siguranța lor pe termen lung. Acest lucru este deosebit de îngrijorător având în vedere că majoritatea prescripțiilor de antipsihotice la copii sunt pentru tulburări de comportament asociate cu ADHD, tulburare de opoziție-sfidare și tulburare de conduită, mai degrabă decât pentru psihoza pentru care aceste medicamente au fost inițial concepute.
Studiul evidențiază faptul că, deși există unele dovezi de eficacitate pe termen scurt pentru Risperidonă și Aripiprazol în tratamentul iritabilității în tulburarea de spectru autist (TSA) și pentru Risperidonă în tratamentul comportamentului agresiv și perturbator în tulburările de comportament perturbator (TCP), aceste beneficii sunt strâns echilibrate cu un risc crescut de efecte adverse metabolice, hormonale și extrapiramidale. Această constatare sugerează că riscurile asociate cu utilizarea antipsihoticelor la copiii fără psihoză pot depăși potențialele beneficii.
Un aspect deosebit de îngrijorător evidențiat de studiu este lipsa de dovezi privind eficacitatea și siguranța pe termen lung a antipsihoticelor la copii. Majoritatea studiilor analizate au fost pe termen scurt (6-8 săptămâni), lăsând întrebări importante fără răspuns cu privire la efectele pe termen lung ale acestor medicamente asupra dezvoltării creierului și funcționării generale a copiilor.
Studiul subliniază, de asemenea, că utilizarea antipsihoticelor la copii este asociată cu o serie de efecte adverse grave. Pentru Risperidonă, efectele adverse raportate includ somnolență, infecții ale tractului respirator superior, creștere în greutate, efecte extrapiramidale și creșterea nivelului de prolactină. Pentru Aripiprazol, efectele adverse includ sedare, salivoree, tremor și creștere în greutate. Aceste efecte adverse pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții copiilor și pot duce la probleme de sănătate pe termen lung.
Un alt aspect problematic evidențiat de studiu este faptul că antipsihoticele sunt adesea prescrise off-label la copii. De exemplu, Risperidona nu este aprobată pentru utilizare în tulburările de comportament perturbator, dar este frecvent utilizată în acest scop. Această practică ridică întrebări etice și de siguranță, deoarece medicamentele sunt utilizate în moduri care nu au fost testate riguros pentru eficacitate și siguranță la populația pediatrică.
Studiul subliniază, de asemenea, că mecanismele exacte prin care antipsihoticele acționează în tratamentul problemelor de comportament la copii nu sunt pe deplin înțelese. Deși se crede că aceste medicamente acționează asupra sistemelor de neurotransmițători precum dopamina și serotonina, rolul exact al acestor neurotransmițători în manifestarea simptomelor TSA și TCP nu este clar. Acest lucru sugerează că utilizarea antipsihoticelor în aceste condiții este bazată mai mult pe observații empirice decât pe o înțelegere solidă a mecanismelor de acțiune.
Mai mult, studiul evidențiază faptul că există alte opțiuni de tratament mai puțin invazive și potențial mai sigure pentru problemele de comportament la copii. De exemplu, pentru copiii cu ADHD și comportament agresiv, studiul menționează că stimulantele, Atomoxetina, Guanfacina și clonidina au demonstrat eficacitate pentru comportamentul opozițional și problemele de conduită. Aceste medicamente au o povară de efecte secundare mai mică decât antipsihoticele și, prin urmare, ar trebui să fie preferate.
Un aspect deosebit de îngrijorător este faptul că studiul sugerează că antipsihoticele sunt adesea utilizate ca o soluție rapidă pentru probleme comportamentale complexe, în loc să se abordeze cauzele de bază ale acestor probleme. Autorii subliniază că managementul problemelor comportamentale la copii ar trebui să înceapă cu instruirea părinților/îngrijitorilor și sesiuni de consiliere, iar antipsihoticele ar trebui rezervate doar pentru cazurile severe, unde există un risc persistent și serios de vătămare a propriei persoane sau a altora.
Studiul subliniază, de asemenea, importanța intervențiilor psihosociale și comportamentale ca primă linie de tratament pentru problemele comportamentale la copii. Ghidurile actuale de tratament recomandă că factorii care cresc riscul de comportamente problematice ar trebui evaluați și abordați înainte de a lua în considerare medicația, inclusiv deficiențe de comunicare, tulburări de sănătate fizică și mintală coexistente, mediul, schimbări în rutină, debutul pubertății, absența structurii și întărirea inadvertentă a problemelor comportamentale.
Un alt aspect problematic evidențiat de studiu este faptul că, chiar și atunci când antipsihoticele sunt prescrise, monitorizarea siguranței medicamentelor este adesea inadecvată. Autorii subliniază necesitatea unei monitorizări atente a efectelor adverse metabolice, hormonale și extrapiramidale asociate cu utilizarea antipsihoticelor la copii. Acest lucru sugerează că, chiar și atunci când aceste medicamente sunt considerate necesare, există riscul ca efectele adverse să nu fie detectate și gestionate în mod adecvat.
Studiul evidențiază, de asemenea, că există o lipsă de dovezi privind eficacitatea altor antipsihotice în afară de Risperidonă și Aripiprazol pentru problemele comportamentale la copii. Acest lucru sugerează că practica de a trece la alte antipsihotice atunci când Risperidona sau Aripiprazolul nu sunt eficiente nu este susținută de dovezi științifice.
Mai mult, studiul subliniază că, chiar și atunci când antipsihoticele sunt considerate necesare, ele ar trebui utilizate doar pe termen scurt (mai puțin de 3 luni) la cea mai mică doză eficientă. Acest lucru contrastează cu practica actuală în care aceste medicamente sunt adesea prescrise pe termen lung fără o reevaluare adecvată a necesității lor continue.
Un aspect deosebit de îngrijorător este faptul că studiul sugerează că eficacitatea antipsihoticelor poate scădea în timp, în timp ce efectele adverse se acumulează. Acest lucru ridică întrebări serioase cu privire la utilitatea și siguranța utilizării pe termen lung a acestor medicamente la copii.
Studiul subliniază, de asemenea, importanța luării deciziilor în comun între profesioniștii din domeniul sănătății și familii atunci când se iau în considerare opțiunile de tratament pentru problemele comportamentale la copii. Acest lucru sugerează că prescrierea de antipsihotice este adesea făcută fără o discuție adecvată despre toate opțiunile de tratament disponibile și fără o înțelegere completă a riscurilor și beneficiilor de către familii.
În concluzie, acest studiu oferă dovezi puternice împotriva utilizării de rutină a antipsihoticelor la copii și tinerii adulți fără psihoză. Riscurile semnificative de efecte adverse, lipsa de dovezi privind eficacitatea și siguranța pe termen lung, disponibilitatea altor opțiuni de tratament mai puțin invazive și potențial mai sigure, și importanța abordării cauzelor de bază ale problemelor comportamentale sugerează că aceste medicamente ar trebui utilizate cu extremă precauție și doar ca o ultimă opțiune, după ce toate celelalte intervenții au eșuat.
Studiul 10: Managementul farmacoterapeutic al tulburărilor de somn la copiii cu tulburări de neurodezvoltare
Bruni, O., Angriman, M., Melegari, M. G., & Ferri, R. (2019). Pharmacotherapeutic management of sleep disorders in children with neurodevelopmental disorders. Expert Opinion on Pharmacotherapy. https://doi.org/10.1080/14656566.2019.1674283
Studiul realizat de Bruni et al. (2019) subliniază multiple aspecte negative și riscuri asociate cu prescrierea acestor medicamente la o populație vulnerabilă care nu prezintă simptome psihotice. În ciuda unor dovezi privind eficacitatea lor în anumite cazuri, riscurile semnificative și efectele adverse asociate justifică o reevaluare riguroasă a utilizării lor.
Utilizarea medicației antipsihotice la copiii și adolescenții fără psihoză ar trebui evitată pe cât posibil, conform studiului prezentat. Deși antipsihoticele atipice precum Risperidona, Quetiapina, Aripiprazolul și Olanzapina sunt prescrise din ce în ce mai des off-label pentru tulburări de somn la copiii cu tulburări de dezvoltare neuropsihică sau tulburări psihiatrice, există puține dovezi științifice care să susțină această utilizare.
În studiul de față, autorii menționează că o meta-analiză recentă recunoaște că "utilizarea antipsihoticelor atipice poate fi potrivită la pacienții la care alte modalități de tratament au eșuat și la pacienții cu o afecțiune comorbidă care ar putea beneficia de acțiunea primară a medicamentului". Cu toate acestea, ghidurile de tratament pentru insomnia cronică raportează "dovezi insuficiente pentru antipsihoticele atipice ca terapie de primă linie" și specifică că aceste medicamente ar putea fi adecvate doar pentru pacienții cu insomnie comorbidă care ar putea beneficia atât de efectul sedativ, cât și de acțiunea primară a acestor medicamente.
Astfel, conform studiului, antipsihoticele ar trebui luate în considerare doar pentru tratarea unei afecțiuni comorbide (de exemplu, comportamente agresive sau de auto-vătămare la copiii cu tulburări din spectrul autist) și nu exclusiv pentru tratarea insomniei. Studiul citează un singur trial deschis implicând 11 copii cu tulburări din spectrul autist care a demonstrat o reducere a tulburărilor de somn, însă nu oferă dovezi suplimentare pentru susținerea utilizării acestor medicamente în tratamentul insomniei în lipsa unei afecțiuni comorbide.
Mai mult decât atât, autorii avertizează cu privire la efectele secundare frecvente asociate cu utilizarea antipsihoticelor atipice la copii, inclusiv creștere ponderală excesivă, consecințe metabolice precum hiperglicemie sau hiperprolactinemie, care pot fi nesigure în anumite tulburări de dezvoltare neuropsihică precum sindromul Down sau sindromul Prader-Willi. Având în vedere riscurile potențiale și lipsa datelor definitive, utilizarea neurolepticelor pentru insomnie la copii nu este recomandată în general.
Studiul arată că unul dintre cele mai comune și grave efecte adverse ale antipsihoticelor este creșterea în greutate, care poate conduce la probleme metabolice pe termen lung. De exemplu, Risperidona și Olanzapina, ambele utilizate frecvent în tratamentul tulburărilor de somn la copii, sunt asociate cu creșterea în greutate și riscuri metabolice semnificative. Aceste efecte pot duce la complicații grave, cum ar fi diabetul și afecțiunile cardiovasculare, punând astfel în pericol sănătatea generală a copiilor și adolescenților.
O altă problemă majoră evidențiată de studiu este lipsa unei monitorizări adecvate a pacienților tineri tratați cu antipsihotice. Studiul arată că doar o mică parte dintre copiii tratați au avut monitorizate nivelurile de glicemie sau hemoglobina A1C, ceea ce crește riscul de efecte adverse severe și complică gestionarea tratamentului. Aceasta reflectă o practică de prescriere care nu este însoțită de o monitorizare riguroasă și adecvată a efectelor secundare potențiale.
Studiul arată inconsistențe semnificative în indicațiile terapeutice ale antipsihoticelor între diferite țări și chiar în cadrul aceleași țări. De exemplu, Haloperidolul este autorizat pentru utilizarea în tulburările de spectru autist în unele țări, dar nu în altele. Aceste discrepanțe sugerează că deciziile de reglementare nu sunt întotdeauna bazate pe dovezi uniforme și pot duce la utilizarea inadecvată a acestor medicamente în diferite contexte.
Eficacitatea antipsihoticelor în tratamentul comportamentelor agresive și disruptive la copii este adesea limitată și variabilă. De exemplu, studiile analizate au arătat că Risperidona și Aripiprazolul au demonstrat eficacitate pe termen scurt în reducerea iritabilității în TSA, dar aceste beneficii sunt echilibrate de un risc crescut de efecte adverse. Certitudinea dovezilor este adesea scăzută, iar beneficiile nu sunt suficient de consistente pentru a justifica utilizarea pe termen lung a acestor medicamente în absența unei psihoze.
Prin urmare, conform acestui studiu amplu privind managementul farmacologic al tulburărilor de somn la copiii cu tulburări de dezvoltare neuropsihică, utilizarea medicației antipsihotice la copiii fără psihoză ar trebui limitată doar la cazurile în care există o afecțiune comorbidă specifică ce poate beneficia de acțiunea primară a acestor medicamente, nu doar pentru tratarea insomniei ca simptom izolat. Lipsa dovezilor științifice solide, precum și riscurile potențiale de efecte secundare grave pledează împotriva utilizării antipsihoticelor în tratamentul insomniei la copiii fără psihoză.
Pe lângă lipsa dovezilor științifice convingătoare, studiul subliniază și alte motive pentru care utilizarea antipsihoticelor la copiii fără psihoză ar trebui evitată. Autorii menționează faptul că aceste medicamente sunt prescrise în mare parte off-label, adică în afara indicațiilor aprobate de autoritățile de reglementare precum Food and Drug Administration (FDA) sau Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA). Lipsa aprobării oficiale pentru utilizarea antipsihoticelor în tratamentul tulburărilor de somn la copii reprezintă un motiv de îngrijorare suplimentară.
Un alt aspect important evidențiat în studiu este faptul că alegerea medicamentului pentru insomnie la copiii cu tulburări de dezvoltare neuropsihică ar trebui să țină cont de evitarea sedării reziduale în timpul zilei, a apariției toleranței și a potențialului de dependență. Antipsihoticele atipice nu par a îndeplini aceste criterii, având în vedere riscul lor cunoscut de sedare excesivă și potențial de dependență, aspect nerecomandat pentru tratamentul pe termen lung al insomniei cronice.
Autorii mai subliniază că un tratament farmacologic corect pentru insomnie ar trebui să îmbunătățească menținerea somnului, nu doar inducerea lui. Însă în cazul antipsihoticelor atipice, studiul nu oferă dovezi clare că acestea ar îmbunătăți menținerea somnului, efectele lor fiind mai degrabă legate de facilitarea inițierii somnului prin sedare.
Un alt aspect de luat în considerare este vârsta pacientului pediatric. Studiul amintește că vârsta este cel mai important factor în dezvoltarea și consolidarea somnului, iar utilizarea medicamentelor la copii ar trebui abordată cu mare atenție, începând cu doze foarte mici și crescând treptat, având în vedere potențialele consecințe diferite față de adulți.
În ansamblu, pe lângă lipsa dovezilor științifice solide, studiul evidențiază multiple motive pentru care utilizarea antipsihoticelor la copiii fără psihoză ar trebui evitată sau limitată sever. Acestea includ prescrierea lor off-label, riscul de sedare excesivă și potențial de dependență, îmbunătățirea predominantă a inițierii somnului față de menținerea lui, precum și riscurile specifice legate de vârsta pediatrică. Autorii recomandă prudență maximă în utilizarea acestei clase de medicamente la copiii fără psihoză și fără o afecțiune comorbidă specifică ce ar putea beneficia de efectele lor principale.
Studiul 11: Tratamentul tinerilor cu medicamente antipsihotice în Statele Unite
Olfson, M., King, M., & Schoenbaum, M. (2015). Treatment of young people with antipsychotic medications in the United States. JAMA Psychiatry, 72(9), 867-874. https://doi.org/10.1001/jamapsychiatry.2015.0500
Conform acestui studiu amplu privind tratamentul tinerilor cu medicamente antipsihotice în Statele Unite, utilizarea acestor medicamente la copii și adolescenți fără psihoză ar trebui evitată sau limitată sever. Deși studiul arată că utilizarea antipsihoticelor la adolescenți și adulți tineri a crescut între 2006 și 2010, un declin a fost observat la copiii mai mici de 12 ani în aceeași perioadă. Acest lucru este încurajator, având în vedere lipsa dovezilor științifice solide care să susțină administrarea antipsihoticelor la copii fără psihoză.
Studiul subliniază faptul că vârful utilizării antipsihoticelor se atinge în adolescență, în special la băieți, lucru care sugerează că aceste medicamente sunt folosite preponderent pentru gestionarea problemelor de comportament impulsiv sau agresiv, mai degrabă decât pentru simptomele psihotice. Conform studiului, cele mai frecvente diagnostice la copiii și adolescenții tratați cu antipsihotice sunt tulburarea deficitului de atenție/hiperactivitate (ADHD), tulburările de comportament disruptiv și depresia, nu tulburările psihotice precum schizofrenia.
Autorii atrag atenția asupra îngrijorărilor legate de efectele adverse metabolice și cardiovasculare ale antipsihoticelor de generație nouă (de exemplu, creșterea ponderală, dislipidemia) la copii și adolescenți. Aceste riscuri, coroborate cu lipsa dovezilor empirice privind eficacitatea și siguranța pe termen lung la această populație, pledează împotriva utilizării extinse a antipsihoticelor la tineri fără psihoză.
Mai mult, studiul arată că la copiii mai mici tratați cu antipsihotice este mult mai puțin probabil ca aceste medicamente să fie prescrise de un psihiatru sau un psihiatru pentru copii și adolescenți, aspect care ridică semne de întrebare cu privire la practicile de prescriere în această grupă de vârstă vulnerabilă. Conform ghidurilor de practică, utilizarea antipsihoticelor la copiii de vârstă preșcolară ar trebui limitată doar la cazurile cu tulburări severe, susținute și refractare, după ce intervențiile psihosociale au eșuat.
Un alt aspect important evidențiat de studiu este faptul că majoritatea copiilor și adolescenților tratați cu antipsihotice nu primesc terapie psihoterapeutică, deși ghidurile clinice recomandă combinarea tratamentului farmacologic cu intervențiile psihosociale atunci când este posibil. Lipsa accesului la psihoterapie sugerează posibile lacune în îngrijirea holistică a acestor pacienți tineri.
Pe lângă motivele menționate anterior, studiul prezintă și alte argumente importante împotriva utilizării extinse a medicației antipsihotice la copii și tineri fără tulburări psihotice.
O constatare semnificativă este că, în marea majoritate a cazurilor, copiii și adolescenții tratați cu antipsihotice nu prezintă un diagnostic de tulburare mintală în evidențele medicale. Acest lucru sugerează că aceste medicamente puternice sunt adesea prescrise pentru a trata simptoame precum agitația sau insomnia, fără a fi asociate cu o tulburare mintală clară. Utilizarea antipsihoticelor în astfel de circumstanțe nespecifice, în lipsa unor indicații clinice bine definite, reprezintă un motiv de îngrijorare.
De asemenea, analiza a relevat rate ridicate de co-prescriere a antipsihoticelor cu alte clase de medicamente psihotrope precum stimulante, antidepresive, stabilizatoare de dispoziție sau benzodiazepine. Această polipragmazie complexă, care implică medicamente cu profiluri de efecte adverse diferite, crește riscul de interacțiuni medicamentoase și efecte secundare cumulative, aspecte cu atât mai problematice la copiii și adolescenții aflați în dezvoltare.
Un alt aspect important este vârsta pacienților. Studiul amintește că vârsta este cel mai important factor în dezvoltarea și consolidarea somnului, iar utilizarea medicamentelor la copii necesită o abordare extrem de atentă, începând cu doze foarte mici. Efectele potențiale diferite ale acestor medicamente puternice la pacienții pediatrici comparativ cu adulții reprezintă un motiv de precauție suplimentară.
În cele din urmă, autorii recunosc că alegerea tratamentului cu antipsihotice la tineri se face adesea în lipsa unor date empirice solide privind eficacitatea și siguranța pe termen lung în această populație. Această lipsă de dovezi clinice robuste ar trebui să încurajeze o abordare extrem de prudentă în prescrierea acestor medicamente copiilor și adolescenților fără tulburări psihotice confirmate.
Prin urmare, pe lângă riscurile metabolice și cardiovasculare cunoscute, lipsa indicațiilor clinice clare, practicile de polipragmazie, vârsta fragedă a pacienților și lipsa dovezilor științifice solide reprezintă motive suplimentare de îngrijorare cu privire la utilizarea extinsă a antipsihoticelor la copiii și tinerii fără psihoză. Aceste aspecte pledează pentru o abordare extrem de precaută și restricțiile asupra acestei practici, rezervând antipsihoticele doar pentru cazurile severe, refractare, atent monitorizate.
În ansamblu, pe baza rezultatelor acestui studiu amplu, utilizarea medicației antipsihotice la copiii și tinerii fără tulburări psihotice reprezintă o practică îngrijorătoare, cu potențiale riscuri grave și beneficii necunoscute pe termen lung.
Practicile actuale de prescriere, concentrate pe managementul simptomatic al tulburărilor de comportament fără o abordare terapeutică integrată, ridică semne de întrebare cu privire la calitatea îngrijirii furnizate acestei populații vulnerabile.
Concluzie
Pe măsură ce înțelegem tot mai bine riscurile și limitările asociate utilizării antipsihoticelor la copii și tineri fără psihoză, devine clar că această practică necesită o reevaluare urgentă. Studiile prezentate, inclusiv cele realizate de Bruni, Shafiq, Putignano și Brophy, ne oferă o imagine sumbră a efectelor adverse severe și a beneficiilor limitate pe termen lung. Creșterea în greutate, tulburările metabolice, simptomele extrapiramidale și sedarea excesivă sunt doar câteva dintre complicațiile care pun în pericol sănătatea tinerilor pacienți, adesea în absența unei monitorizări adecvate și a unei justificări terapeutice solide.
Utilizarea frecventă off-label, inegalitățile în accesul la terapie și lipsa ghidurilor bazate pe dovezi contribuie la o problemă complexă și periculoasă. Este esențial ca profesioniștii din domeniul sănătății, părinții și factorii de decizie să recunoască gravitatea situației și să prioritizeze alternative terapeutice mai sigure și mai eficiente. Intervențiile non-farmacologice, cum ar fi abordările psihoterapeutice și strategiile psihosociale, oferă soluții promițătoare care ar trebui să fie primele linii de tratament, împreună cu medicația adecvată și aprobată la nivel internațional, în cazurile de ADHD.
Citește și:
Andrei Hodorog Ph. D.
Andrei Hodorog Ph. D.
Andrei Hodorog Ph. D.
În lumina acestor dovezi, întreruperea utilizării antipsihoticelor în cazurile evidențiate de studii ar trebui să fie considerată o prioritate DE URGENȚĂ (cu asistența unui medic pentru a asigura siguranța acestui proces).
Este timpul să ne reorientăm abordările terapeutice, să protejăm sănătatea și dezvoltarea tinerilor și să ne asigurăm că deciziile de tratament sunt ghidate de cele mai înalte standarde de siguranță și eficacitate!
Lăsând în urmă dependența de antipsihotice pentru afecțiuni neaprobate, putem deschide calea către o îngrijire mai responsabilă și mai empatică pentru copiii și tinerii noștri.
Să acționăm ACUM, ÎNAINTE ca efectele adverse pe termen lung să devină IREVERSIBILE!
Bibliografie (click pentru a expanda)
Brophy, S., Kennedy, J., Fernandez-Gutierrez, F., John, A., Potter, R., Linehan, C., & Kerr, M. (2018). Characteristics of Children Prescribed Antipsychotics: Analysis of Routinely Collected Data. Journal of Child and Adolescent Psychopharmacology, 28(3), 180-191. https://doi.org/10.1089/cap.2017.0003
Bruni, O., Angriman, M., Melegari, M. G., & Ferri, R. (2019). Pharmacotherapeutic management of sleep disorders in children with neurodevelopmental disorders. Expert Opinion on Pharmacotherapy. https://doi.org/10.1080/14656566.2019.1674283
Chung, Y.-S., Shao, S.-C., Chi, M.-H., Lin, S.-J., Su, C.-C., Yang, Y.-H. K., Yang, Y.-K., & Lai, E. C.-C. (2021). Comparative cardiometabolic risk of antipsychotics in children, adolescents and young adults. European Child & Adolescent Psychiatry, 30(5), 769-783. https://doi.org/10.1007/s00787-020-01560-1
Coustals, N., Ménard, M.-L., & Cohen, D. (2020). Aripiprazole in Children and Adolescents. Journal of Child and Adolescent Psychopharmacology, XX(XX), 1-29. https://doi.org/10.1089/cap.2020.0014
D'Alò, G. L., De Crescenzo, F., Amato, L., Cruciani, F., Davoli, M., Fulceri, F., Minozzi, S., Mitrova, Z., Morgano, G. P., Nardocci, F., Saulle, R., Schünemann, H. J., Scattoni, M. L., & On Behalf of the ISACA Guideline Working Group. (2021). Impact of antipsychotics in children and adolescents with autism spectrum disorder: a systematic review and meta-analysis. Health and Quality of Life Outcomes, 19(1), 33. https://doi.org/10.1186/s12955-021-01669-0
Jeon, S. M., Park, H.-Y., Park, S., Chung, U. S., & Kwon, J.-W. (2022). Association of Treatment With Antipsychotics, Antidepressants, or Both With Movement Disorders and Seizures Among Children and Adolescents With Depression in Korea. JAMA Network Open, 5(4), e227074. https://doi.org/10.1001/jamanetworkopen.2022.7074
McLaren, J. L., Barnett, E. R., Acquilano, S. C., Concepcion Zayas, M. T., Drake, R. E., & Leyenaar, J. K. (2022). Psychotropic Polypharmacy and Antipsychotics in Children: A Survey of Caregiver's Perspectives. Community Mental Health Journal, 58(3), 512-516. https://doi.org/10.1007/s10597-021-00845-2
Olfson, M., King, M., & Schoenbaum, M. (2015). Treatment of young people with antipsychotic medications in the United States. JAMA Psychiatry, 72(9), 867-874. https://doi.org/10.1001/jamapsychiatry.2015.0500
Putignano, D., Clavenna, A., Reale, L., & Bonati, M. (2019). The evidence-based choice for antipsychotics in children and adolescents should be guaranteed. European Journal of Clinical Pharmacology, 75(6), 769-776. https://doi.org/10.1007/s00228-019-02641-0
Ray, W. A., Fuchs, D. C., Olfson, M., Patrick, S. W., Stein, C. M., Murray, K. T., Daugherty, J., & Cooper, W. O. (2024). Antipsychotic Medications and Mortality in Children and Young Adults. JAMA Psychiatry, 81(3), 260-269. https://doi.org/10.1001/jamapsychiatry.2023.4573
Shafiq, S., & Pringsheim, T. (2018). Using antipsychotics for behavioral problems in children. Expert Opinion on Pharmacotherapy, 19(13), 1475-1488. https://doi.org/10.1080/14656566.2018.1509069
Dacă sunteți o persoană în căutare de îndrumare pentru dvs. și/sau pentru o altă persoană aflată în grija dvs., este esențial să consultați direct un medic sau un specialist în sănătate mintală calificat pentru a primi sfaturi personalizate și adaptate specificităților situației personale. Această abordare asigură că veți beneficia de o îndrumare profesională înțeleaptă și cu adevărat relevantă pentru nevoile dvs. unice. Puteți găsi o listă de recomandări din comunitate pe site-ul DoctorADHD.com
Dacă sunteți un profesionist, accentuăm importanța angajamentului dvs. într-un proces continuu de formare profesională și educație, precum și necesitatea obținerii de supervizare clinică adecvată.
