ADHD-ul și problemele de vedere (oftalmologice, oculare) asociate
Deși deficiențele vizuale nu sunt clasificate ca simptome ale ADHD-ul, se pare că există o asociere între anumite afecțiuni oculare și ADHD. Recent, studiile au început să dezvăluie o posibilă interconexiune între ADHD și anumite anomalii vizuale, implicând o paletă mai largă de simptome decât se credea anterior. Acest articol își propune să exploreze cum diferite probleme oculare, de la deficiențe de convergență și focalizare, până la sensibilitate la contrast și discriminare a culorilor, par să se manifeste cu o frecvență neașteptat de mare în rândul persoanelor cu ADHD.
Probleme de convergență și focalizare a privirii
Deși neurotipul se pare ca nu are un impact direct asupra acuității vizuale, cum ar fi vederea 20/20, cercetările au arătat un risc ridicat de apariție a anumitor afecțiuni vizuale la persoanele cu ADHD, cele mai frecvente fiind insuficiența de convergență și focalizarea deficitară (Panagiotidi et al., 2015).
Insuficiența de convergență
Conform cercetărilor, persoanele cu ADHD au de trei ori mai multe șanse de a avea insuficiență de convergență, care se caracterizează printr-o capacitate redusă a retinei de a se focaliza, care se reflectă prin dificultăți de lectură și lucru la distanțe apropiate (Granet et al., 2005).
Vedera binoculară
Într-un studiu, până la 50% dintre copiii cu ADHD au fost identificați cu o problemă de vedere care contribuie la dificultăți de citire și învățare, iar deficitul vederii binoculare (BVD) este una dintre aceste afecțiuni (Kim et al., 2014).
Erori de refracție
Aceste erori, cum ar fi astigmatismul, sunt mai frecvente la persoanele cu ADHD și pot afecta capacitatea de focalizare a retinei asupra obiectelor la diferite distanțe (Fabian et al., 2013).
Focalizarea privirii
Conform unui studiu, aproximativ 20% dintre copiii de vârstă școlară și peste 60% dintre copiii cu dificultăți de învățare suferă de deficite de eye-teaming sau de focalizare, fapt ce sporește dificultățile în menținerea atenției asupra sarcinilor pentru perioade lungi de timp (Bener et al., 2010).
Probleme de contrast și distingere a culorilor
Sensibilitate redusă la contrast
ADHD-ul a fost asociat cu o sensibilitate redusă la contrast, care poate afecta capacitatea de a percepe diferențele de luminozitate și culoare (Kim et al., 2014).
Discriminarea culorilor
Conform unui studiu, persoanele cu ADHD pot avea dificultăți și erori sporite în discriminarea culorilor (Kim et al., 2014).
ADHD-ul și mișcările oculare
Sagvolden et al. (2005) sugerează că modificările somnului cu mișcări oculare rapide (REM) pot fi o trăsătură caracteristică a ADHD-ul. O'Brien et al. (2003) au constatat de asemenea tulburări ale mișcărilor rapide ale ochilor în etapa REM a somnului se întâlnesc la copiii cu ADHD.
Mohammadhasani et al. (2019) au raportat modele unice de mișcare a ochilor la copiii cu ADHD, inclusiv timpi de reacție mai lungi și sacade mai lente în sarcinile de urmărire vizuală. Aceste constatări sugerează că diferențele în ceea ce privește mișcările oculare pot fi asociate cu ADHD-ul.R et al. (2023) au propus o abordare bazată pe învățare automată (machine learning) care convertește traseele de scanare a urmăririi oculare într-o reprezentare vizuală pentru a clasifica ADHD-ul.
Cercetătorii au demonstrat potențialul inteligenței artificiale ca instrument auxiliar în diagnosticarea timpurie a ADHD-ului, în special la copiii de vârste mici, pe baza urmăririi traseelor oculare.Lev et al. (2020) au integrat un dispozitiv de urmărire a ochilor cu un test de performanță continuă (CPT) și au constatat că măsurile mișcărilor oculare au fost capabile să diferențieze pacienții cu ADHD de subiecții de control fără ADHD. Aceștia au sugerat că integrarea urmăririi ochilor cu CPT-urile ar putea spori precizia diagnosticului în ADHD. S-au observat anomalii în tiparele mișcărilor oculare, cum ar fi timpi de reacție mai lung și sacadări mai lente.
Autorii sunt de părere că tehnicile de învățare automată aplicate asupra datelor generate de un dispozitiv CPT ar putea fi promițătoare pentru a spori acuratețea în ceea ce privește diagnosticarea ADHD-ului și ar putea oferi o mai bună înțelegere a profilului cognitiv al persoanelor cu ADHD. De asemenea, autorii consideră că reducerea necesității mișcărilor oculare în timpul sarcinilor de citire poate facilita lectura și procesarea informațiilor scrise la persoanele cu ADHD.
În plus, mișcările oculare au fost implicate în dificultățile de înțelegere a cititului la persoanele cu ADHD. Moussaoui et al. (2023) au constatat că reducerea la minimum a necesității mișcărilor oculare în timpul citirii a îmbunătățit înțelegerea lecturii la adulții cu ADHD. Ei au sugerat că mișcările ochilor pot fi perturbatoare pentru procesele cognitive în ADHD.Într-un studiu realizat de Airdrie et al., participanții cu ADHD s-au uitat mai puțin la regiunea ochilor unei fețe, sugerând o lipsă de contact vizual.
ADHD-ul și implcațiile dopaminergice din retină
Kim et al. și-a propus să testeze ipoteza dopaminergică retiniană, care sugerează o percepție deficitară a culorilor albastre în cazul ADHD, care rezultă din hipofuncționarea Sistemului Nervos Central și a dopaminei retiniene, la care conurile albastre sunt extrem de sensibile. Studiul explorează, de asemenea, presupusele diferențe de sex în percepția culorilor roșii.
Studiul a constatat că femeile cu ADHD au fost mai puțin precise în discriminarea saturației culorilor albastru și roșu în comparație cu grupul martorilor de control, dar nu au prezentat diferențe în ceea ce privește sensibilitatea la contrast. Participanții de sex feminin din grupul de control au obținut scoruri mai mari la discriminarea saturației de roșu decât bărbații, dar nu a existat nicio diferență în această privință în cadrul grupului cu ADHD.
Discriminarea mai slabă a saturației culorilor roșii, precum și a culorilor albastre în grupul de femei cu ADHD poate fi parțial atribuită unei stări hipo-dopaminergice în retină, având în vedere că percepția culorilor (albastru-galben și roșu-verde) se bazează pe intrările de la conurile S (sistemul de conuri de lungime de undă scurtă) la începutul căii vizuale. Conform autorilor, absența acestui dimorfism în ceea ce privește percepția culorii roșii la femeile cu ADHD justifică o posibilă corelație cu deficitele dopaminergice de la nivelul Sistemului Nervos Central și merită investigații suplimentare.
Concluzii
Consider destul de clar și greu de disputat faptul că legătura dintre ADHD și diverse deficiențe vizuale este nu doar palpabilă, dar și semnificativă.
Studiile examinate în acest articol au evidențiat o incidență crescută a problemelor de convergență, erorilor de refracție, sensibilității reduse la contrast și dificultăților de discriminare a culorilor în rândul indivizilor cu ADHD.
Aceste probleme vizuale au potențialul de a exacerba simptomele ADHD, conducând la provocări suplimentare în menținerea atenției și efectuarea sarcinilor care necesită un efort vizual susținut.
Dacă sunteți o persoană în căutare de îndrumare pentru dvs. și/sau pentru o altă persoană aflată în grija dvs., este esențial să consultați direct un medic sau un specialist în sănătate mintală calificat pentru a primi sfaturi personalizate și adaptate specificităților situației personale. Această abordare asigură că veți beneficia de o îndrumare profesională înțeleaptă și cu adevărat relevantă pentru nevoile dvs. unice. Puteți găsi o listă de recomandări din comunitate pe site-ul DoctorADHD.com
Dacă sunteți un profesionist, accentuăm importanța angajamentului dvs. într-un proces continuu de formare profesională și educație, precum și necesitatea obținerii de supervizare clinică adecvată.
Bibliografie (click pentru a expanda)
Airdrie, J., Langley, K., Thapar, A., Goozen, S. (2018). Facial Emotion Recognition and Eye Gaze In Attention-deficit/hyperactivity Disorder With And Without Comorbid Conduct Disorder. Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry, 8(57), 561–570.
https://doi.org/10.1016/j.jaac.2018.04.016
Fabian, I. D., Kinori, M., Ancri, O., Spierer, A., Tsinman, A., & Ben Simon, G. J. (2013). The possible association of attention deficit hyperactivity disorder with undiagnosed refractive errors. Journal of AAPOS, 17(5), 507–511.
https://doi.org/10.1016/j.jaapos.2013.06.005
Granet, D. B., Gomi, C. F., Ventura, R., & Miller-Scholte, A. (2005). Academic behaviours in children with convergence insufficiency with and without parent-reported ADHD. Optometry and Vision Science, 82(10), 836-842. https://doi.org/10.1097/OPX.0b013e3181baad13
Kim, S. et al. (2014). Colour vision in ADHD: Part 1 - Testing the retinal dopaminergic hypothesis. Behavioural and brain functions, 10 (1), s. 38.
https://doi.org/10.1186/1744-9081-10-38
Kim, S., Al-Haj, M., Chen, S., Fuller, S., Jain, U., Carrasco, M., & Tannock, R. (2014). Colour vision in ADHD: Part 2 - Does attention influence colour perception? PLOS ONE, 9(10), e110034.
https://doi.org/10.1186/1744-9081-10-39
Kim, S., Chen, S., Tannock, R., & Carrasco, M. (2014). Colour vision in attention-deficit/hyperactivity disorder: A pilot visual evoked potential study. Journal of Optometry, 7(1), 22-36.
https://doi.org/10.1016/j.optom.2013.07.001
Kulp, M. T., & Ciner, E. (2016). ADHD and vision problems in the National Survey of Children's Health. Optometry and Vision Science, 93(5), 459-465.
https://doi.org/10.1097/OPX.0000000000000823
Lee, P., Yeung, M., Sze, S., Chan, A. (2020). Computerised Eye-tracking Training Improves the Saccadic Eye Movements Of Children With Attention-deficit/hyperactivity Disorder. Brain Sciences, 12(10), 1016.
https://doi.org/10.3390/brainsci10121016
Lev, A., Braw, Y., Elbaum, T., Wagner, M., Rassovsky, Y. (2020). Eye Tracking During a Continuous Performance Test: Utility For Assessing Adhd Patients. J Atten Disord, 2(26), 245-255.
https://doi.org/10.1177/1087054720972786
Merzon, L., Pettersson, K., Aronen, E., Huhdanpää, H., Seesjärvi, E., Henriksson, L., … & Salmi, J. (2022). Eye Movement Behavior In a Real-world Virtual Reality Task Reveals Adhd In Children.
https://doi.org/10.31234/osf.io/ugrpf
Mohammadhasani, N., Caprì, T., Nucita, A., Iannizzotto, G., Fabio, R. (2019). Atypical Visual Scan Path Affects Remembering In Adhd. J Int Neuropsychol Soc, 6(26), 557-566.
https://doi.org/10.1017/S135561771900136X
Moussaoui, S., Areem, N., Cheung, T., Niemeier, M. (2023). Reading Without Eye Movements: Improving Reading Comprehension In Young Adults With Attention-deficit/hyperactivity Disorder (ADHD).
https://doi.org/10.31234/osf.io/3d4ea
O'Brien, L., Holbrook, C., Mervis, C., Klaus, C., Bruner, J., Raffield, T., … & Gozal, D. (2003). Sleep and Neurobehavioral Characteristics Of 5- To 7-year-old Children With Parentally Reported Symptoms Of Attention-deficit/hyperactivity Disorder. Pediatrics, 3(111), 554–563.
https://doi.org/10.1542/peds.111.3.554
Panagiotidi, M., Overton, P. G., & Stafford, T. (2015). Attention-related eye vergence measured in children with attention deficit hyperactivity disorder. PLOS ONE, 10(12), e0145281.
https://doi.org/10.1371/journal.pone.0145281
R, P., S, A., A, J., Sampath, S., V, S. (2023). Detection Of Attention Deficit/Hyperactivity Disorder (ADHD). IJRASET, 5(11), 6440-6449.
https://doi.org/10.22214/ijraset.2023.52274
Sagvolden, T., Johansen, E., Aase, H., Russell, V. (2005). A Dynamic Developmental Theory Of Attention-deficit/hyperactivity Disorder (Adhd) Predominantly Hyperactive/Impulsive and Combined Subtypes. Behavioural Brain Sciences, 03(28).
https://doi.org/10.1017/S0140525X05000075
Sherigar, S., Gamsa, A., Srinivasan, K. (2022). Oculomotor Deficits In Attention Deficit Hyperactivity Disorder: a Systematic Review And Meta-analysis. Eye.
https://doi.org/10.1038/s41433-022-02284-z
Temeltürk, R., Aydın, Ö., Güllü, B., Kılıç, B. (2023). Dynamic Eye-tracking Evaluation Of Responding Joint Attention Abilities and Face Scanning Patterns In Children With Attention Deficit Hyperactivity Disorder. Developmental Psychopathologies, 1-12.
https://doi.org/10.1017/S095457942300041X