Dragi părinți,
Am ales să vă vorbesc astăzi... NU doar ca un adult autist și ADHD, ci și ca un supraviețuitor al unei lupte silențioase și îndelungate.
Imaginați-vă un adolescent de 14 ani, privind în oglindă și văzând un străin - știind că ceva e diferit, dar neputând să-și explice ce. Acesta am fost eu, purtând povara unui diagnostic nerecunoscut timp de 12 ani... 12 ani lungi și întunecați!
Când, în sfârșit, la 26 de ani, am primit medicația de care aveam atâta nevoie, a fost ca și cum aș fi văzut culorile pentru prima dată. Această revelație a venit însă cu un preț dureros:
- anii pierduți;
- oportunitățile ratate;
- cicatricile emoționale adânci, pe care în parte le port și astăzi.
Îmi doresc să înțelegeți că suferința mea nu a fost cauzată de lipsa dragostei sau a suportului emoțional. A fost rezultatul direct al neînțelegerii și lipsei unui tratament corespunzător pentru ADHD-ul meu.
Vă rog să nu confundați tonul meu "academic" sau "profesional" cu detașarea. Fiecare cuvânt pe care îl scriu este impregnat cu experiența mea personală, cu nopțile nedormite, cu lacrimile vărsate în secret, și cu sentimentul copleșitor de a fi mereu "în urmă" față de ceilalți.
Sunt aici, deschizându-mi sufletul în fața dumneavoastră, nu ca un reprezentant al vreunei companii farmaceutice, ci ca un om care a traversat furtuna și încearcă să ajute și alți oameni să nu se îndrepte către același calvar.
Multe persoane de pe grupul de suport mă cunosc suficient de bine încât ar putea confirma că NU am niciun interes financiar sau de altă natură în a promova informația obiectivă din punct de vedere științific, altul decât bucuria de a ÎNCERCA măcar să ajut și nevoia de a-mi urma conștiința.
Înainte de toate, vreau să vă mulțumesc din adâncul inimii pentru că ați ales să vă exprimați îngrijorările. Este un act de curaj și dragoste să căutați ajutor pentru copilul/adolescentul din familia dumneavoastră diagnosticat cu ADHD.
În primul rând, consider este esențial să înțelegem că ADHD-ul este o condiție neurobiologică complexă și eterogenă. Fiecare persoană cu ADHD are propriul set unic de provocări, puncte forte și nevoi. Din acest motiv, experiențele altora, deși ar putea fi informative, NU ar trebui să fie considerate un ghid definitiv pentru gestionarea ADHD-ului copilului dumneavoastră.
Ceea ce funcționează pentru o persoană s-ar putea să NU fie potrivit sau eficient pentru alta. Îmi permit să vă las aici un articol care explică pe larg de ce experiențele altor persoane ar putea să NU fie tocmai un instrument de ghidaj bun în navigarea dificultăților dvs. și ale copilului dvs.:
Andrei Hodorog
Acum, știu că printre multe sentimente care se află în spatele rândurilor dvs., se află și niște frică. Și aș dori să vă spun...
La modul cel mai sincer vă înțeleg temerile! Știu că ele vin dintr-un loc de iubire profundă... Și tocmai de aceea, VĂ IMPLOR:
- NU lăsați frica să vă ghideze acțiunile!
- NU lăsați ca aceste temeri să eclipseze nevoile reale ale copilului dumneavoastră!
ADHD-ul NU este o slăbiciune de caracter sau o lipsă de disciplină, ci o condiție neurobiologică complexă care necesită o abordare multifațetată, inclusiv, da, medicație atunci când este recomandată de profesioniștii medicali calificați.
Gândiți-vă la medicație NU doar ca la o "cârjă", ci ca la o pereche de ochelari pentru minte.
Așa cum ochelarii nu schimbă cine ești, ci îți permit să vezi lumea mai clar, medicația pentru ADHD permite copilului dumneavoastră să-și acceseze pe deplin potențialul înnăscut.
Consider extrem de important să cântărim temerile pe care le aveți în raport cu potențialele consecințe ale lipsei de adresare adecvate a ADHD-ului.
Suferința cauzată de ADHD-ul netratat poate fi profundă și de durată, afectând stima de sine, realizările academice, relațiile sociale și, în cele din urmă, perspectivele de viață ale copilului dumneavoastră.
Permiteți-mi să vă zugrăvesc o imagine a ceea ce înseamnă ADHD netratat, nu prin statistici reci, ci prin experiențe umane reale:
- un copil strălucitor care, în ciuda eforturilor sale supraomenești, nu reușește niciodată să termine un test la timp, simțindu-se mereu "prost" și "leneș";
- un adolescent care își pierde prietenii unul câte unul pentru că nu poate "stă locului" sau "ascultă" suficient de bine;
- un tânăr adult care, deși terminând o facultate, se simte epuizat emoțional și fizic, purtând cicatricile invizibile ale anilor de luptă constantă.
Abordarea dumneavoastră actuală, care pare să se concentreze pe "rezistența" fără medicație și pe maximizarea suportului emoțional, deși vine dintr-un loc de grijă și dragoste, poate fi, din păcate, profund problematică și potențial dăunătoare pe termen lung, din următoarele motive:
- ADHD-ul NU este o competiție de rezistență, iar viața NU ar trebui să fie o luptă constantă pentru copilul dumneavoastră;
- ADHD-ul NU este un monstru de învins prin "rezistență", ci o parte integrantă a identității copilului dumneavoastră care necesită înțelegere, acceptare și sprijin adecvat;
- Medicația pentru ADHD NU este un lux sau o soluție de ultimă instanță, ci un instrument terapeutic esențial pentru mulți;
- Medicația pentru ADHD NU este menită să "schimbe" personalitatea copilului, ci să-i ofere șansa de a-și atinge potențialul maxim, reducând simptomele care îi îngreunează viața de zi cu zi.
A privi copilul ca pe un "atlet" care trebuie să demonstreze că poate face față vieții fără medicamente poate duce la suferință inutilă, sentiment de inadecvare și oportunități ratate!
Îmi permit să vă las aici și alte două articole:
- Despre metilfenidat (Concerta), siguranța și eficacitatea sa pe termen lung:
Andrei Hodorog
- Despre pauzele nejustificate de la medicamentație, care detaliază mecanismele prin care oportunitățile de dezvoltare riscă să fie RATATE în absența tratamentului:
Andrei Hodorog
Consider de asemenea esențial să înțelegem că ADHD-ul NU este o tulburare afectivă care poate fi gestionată doar prin suport emoțional. Deși sprijinul emoțional este important în orice relație părinte-copil, acesta NU poate compensa diferențele neurobiologice fundamentale prezente în ADHD.
ADHD afectează funcțiile executive ale creierului, incluzând atenția, controlul impulsurilor, planificarea și organizarea. Aceste aspecte NU pot fi "vindecate" doar prin dragoste și înțelegere, ORICÂT de importante ar fi acestea.
Îmi permit să vă las un articol menit să separe clar miturile despre ADHD de adevărurile științifice și să explice clar de ce medicația este foarte posibil să fie mult mai importantă decât ar părea în cursul dezvoltării unui copil.
Andrei Hodorog
Suportul emoțional, deși este fără doar și poate extrem de valoros, NU poate regla nivelurile de neurotransmițători din creier sau restructura circuitele neuronale afectate de ADHD. NU poate îmbunătăți capacitatea de focalizare a atenției sau reduce hiperactivitatea.
În esență, suportul emoțional NU poate aborda cauzele fundamentale ale ADHD-ului. Iată de ce abordarea exclusiv prin suport emoțional este insuficientă și poate lăsa copilul să se lupte cu provocări care ar putea fi gestionate mai eficient cu ajutorul tratamentului adecvat.
Imaginați-vă creierul copilului dumneavoastră ca pe o orchestră simfonică. În ADHD, unele instrumente cântă prea tare, altele prea încet, iar dirijorul - funcțiile executive - se luptă să mențină armonia.
Medicația NU este o baghetă magică care schimbă melodia, ci un instrument de acordaj fin care ajută orchestra să cânte la potențialul său maxim.
Vă îndemn să luați în considerare experiențele dureroase ale multor adulți cu ADHD care au crescut fără tratamentul adecvat. Există o multitudine de astfel de experiențe pe grupul de suport.
Mulți dintre ei poartă cicatricile emoționale ale anilor de eșecuri, respingere socială și sentimente de inadecvare. Ei vorbesc adesea despre cât de diferită ar fi putut fi viața lor dacă ar fi avut acces la tratament adecvat mai devreme.
O bună parte dintre acești adulți, au reușit în cele din urmă să termine o facultate, să obțină o slujbă, adică să bifeze "lista de cumpărături", care în unele cazuri nici măcar nu era a lor, ci a părinților, familiei extinse, sau îngrijitorilor, sub presiunile sociale.
Au reușit toate acestea, dar totuși au plătit un preț. Au ajuns să aibă complicații, atât de ordin organic, cât și de ordin (neuro)psihiatric.
DE CE? Pentru că abilitatea de a reuși este una, și efortul și consumul investit este cu totul altă poveste, care uneori ajunge să ne dea complet atât organismul, cât și psihicul peste cap, în unele cazuri chiar ireversibil.
Vă invit să citiți și articolul despre complicațiile organice pe termen lung ale ADHD-ului netratat:
Andrei Hodorog
Vă invit să citiți, de asemenea, despre disautonomiile care se pot dezvolta pe termen lung și crea extrem de multă suferință:
Andrei Hodorog
În timp ce părinții acestor copii care nu au primit tratament, deveniți între timp adulți pot fi înțeleși din cauza lipsei de informații disponibile în trecut, astăzi avem acces la o vastă cantitate de cercetări și resurse care ne ghidează către abordări mai eficiente și mai umane ale ADHD-ului.
În România, există acum numeroase resurse de calitate disponibile, inclusiv grupuri de sprijin precum acesta și site-uri cu referințe științifice precum:
Ovidiu Platon
Acestea oferă informații bazate pe știință și sprijin pentru familiile afectate de ADHD. Aceste resurse ne oferă oportunitatea de a face alegeri mai bine informate pentru copiii noștri și de a evita greșelile trecutului.
În spiritul solidarității cu adulții care au suferit din cauza lipsei de înțelegere și tratament adecvat în copilărie, și cu gândul la bunăstarea copilului dumneavoastră și a altora ca el, vă încurajez să reconsiderați abordarea actuală.
Acest mesaj NU este menit să judece, ci să vă ofere o perspectivă diferită, bazată pe experiențe reale și cercetări științifice.
Vă îndemn să explorați toate opțiunile disponibile pentru gestionarea ADHD-ului copilului dumneavoastră, inclusiv terapiile ocupaționale și de integrare senzorială, DIRFloorTime, strategiile educaționale adaptate și, DA, să luați în calcul și medicația, desigur, sub supravegherea unui profesionist medical calificat.
În încheiere, îndrăznesc să vă las cu câteva întrebări de reflecție:
Dacă ați putea oferi copilului dumneavoastră o viață mai ușoară, cu mai puține lupte interne și externe, cu mai multe oportunități de a-și manifesta adevăratul potențial, ați face-o?
... sau ...
Ați prefera să-l lăsați să "reziste" într-o lume care NU este concepută pentru modul în care funcționează creierul său?
Altfel spus...
Dacă ați putea oferi copilului dumneavoastră cheia către o viață plină de posibilități, unde talentele sale unice ar putea înflori fără impedimentele ADHD-ului netratat, ați ezita măcar o secundă?
... sau ...
Ați prefera să-l lăsați să "reziste" într-o lume care, prea adesea, nu înțelege și nu acceptă modul unic în care funcționează mintea sa minunată?
Răspunsul la aceste întrebări ar putea fi primul pas către o nouă călătorie - una de înțelegere, acceptare și sprijin autentic pentru copilul dumneavoastră cu ADHD.
Vă doresc să găsiți curajul de a face alegerile care vor aduce nu doar supraviețuire, ci înflorire și fericire autentică în viața copilului dumneavoastră.
Sunteți mai puternici decât vă imaginați, iar împreună - cu înțelegere, compasiune și tratamentul adecvat - puteți scrie o poveste de succes și împlinire pentru copilul dumneavoastră cu ADHD.
Cu drag și prețuire,
Andrei
Dacă sunteți o persoană în căutare de îndrumare pentru dvs. și/sau pentru o altă persoană aflată în grija dvs., este esențial să consultați direct un medic sau un specialist în sănătate mintală calificat pentru a primi sfaturi personalizate și adaptate specificităților situației personale. Această abordare asigură că veți beneficia de o îndrumare profesională înțeleaptă și cu adevărat relevantă pentru nevoile dvs. unice. Puteți găsi o listă de recomandări din comunitate pe site-ul DoctorADHD.com
Dacă sunteți un profesionist, accentuăm importanța angajamentului dvs. într-un proces continuu de formare profesională și educație, precum și necesitatea obținerii de supervizare clinică adecvată.
