Terapia cu delfini, cunoscută și sub numele de terapie asistată de delfini (Dolphin Assisted Therapy, prescurtat "DAT"), este o abordare terapeutică care implică interacțiuni între delfini și persoane în scopuri terapeutice. DAT a câștigat popularitate ca opțiune de terapie complementară pentru diverse afecțiuni, inclusiv pentru tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) și în autism. Deși unele studii sugerează rezultate pozitive ale terapiei cu delfini, există o dezbatere continuă cu privire la eficacitatea și validitatea științifică a acesteia.
Argumente în susținere
Susținătorii DAT susțin că aceasta poate duce la rezultate eficiente mai rapid și la un cost mai mic în comparație cu terapiile convenționale (Fiksdal et al., 2012).
Un studiu care a analizat eficacitatea unor programe DAT, inclusiv cu implicarea părinților, au prezentat rezultate pozitive pentru copiii cu dizabilități (Stumpf & Breitenbach, 2014). Alte studii au sugerat beneficii, precum un grad mai mare independență, îmbunătățirea funcțiilor psihomotorii și o mai bună concentrare și atenție (Rimkutė et al., 2019).
În plus, unele cercetări indică faptul că terapia cu delfini poate duce la schimbări pozitive în comportament, percepția senzorială și funcțiile cognitive la copiii cu dizabilități (Kreivinienė & Kleiva, 2017).
De asemenea, susținătorii terapiei cu delfini susțin că interacțiunile cu delfinii pot duce la îmbunătățirea stării de spirit, a comunicării și a interacțiunilor sociale (Akiyama & Ohta, 2007).
Cu acordul său, atașez mai jos afișul organizatorului de vacanțe în Antalia, care cuprind și vizite către un delfinariu în scopul acestui tip de terapie.
Argumente pentru prudență
Cu toate acestea, este esențial să reținem că plauzibilitatea științifică a tratamentelor precum DAT este esențială, deoarece intervențiile fără un mod de acțiune plauzibil sunt mai susceptibile de a fi ineficiente pe termen lung (Baker et al., 2008).
În timp ce unele cercetări susțin beneficiile potențiale ale DAT, există, de asemenea, preocupări legate de considerentele etice și de lipsa unei baze solide de cercetare pentru astfel de programe. Au fost puse sub semnul întrebării costurile ridicate asociate cu DAT, riscurile potențiale de transmitere a unor infecții, atât pentru oameni, cât și pentru delfini, precum și justificarea etică a acestor intervenții (Friesen, 2009).
Marino & Lilienfeld (2007) susțin că nu există dovezi convingătoare care să susțină beneficiile terapeutice ale DAT. Aceștia sugerează că orice îmbunătățiri observate pot fi de scurtă durată și nu sunt neapărat atribuite interacțiunii cu delfinii. În plus, studiile care evidențiază efectele pozitive ale terapiei cu delfini au fost criticate pentru deficiențe metodologice, ceea ce face dificilă formularea unor concluzii valide (Fiksdal et al., 2012).
În contextul ADHD, în care medicația stimulantă este un tratament bine stabilit din punct de vedere clinic și istoric (Waschbusch et al., 2009), rolul terapiilor alternative precum terapia cu delfini rămâne controversat. În timp ce unele studii sugerează că terapia cu delfini poate duce la îmbunătățiri ale limbajului, vorbirii și funcțiilor motorii la copiii cu dizabilități (Candelieri, 2018), consensul științific general cu privire la eficacitatea acesteia este încă neconcludent.
Alte abordări experimentale similare
Utilizarea tehnologiei realității virtuale a fost explorată în dezvoltarea unui Delfinariu virtual pentru o potențială terapie complementară în autism (Cai et al., 2013).
Eficacitatea terapiilor asistate de alte animale, precum terapiile asociate de cai sau câini, au fost utilizate pe scară mai largă, dar nu a fost evaluată științific în profunzime (Grandgeorge et al., 2012).
De exemplu, terapia asistată de câini s-a dovedit a fi benefică pentru copiii cu anxietate și a ajutat la îmbunătățirea comportamentelor de socializare și la reducerea exploziilor emoționale într-un spital de zi de sănătate mintală pediatrică (Gullian et al., 2022).
Terapia asistată de cai (Equine Assisted Therapy - EAT) a fost remarcată pentru eficacitatea sa în îmbunătățirea reglării emoțiilor, a autosuficienței și a stimei de sine percepute în rândul pacienților cu tulburări legate de consumul de substanțe (Souilm et al., 2023) și, de asemenea, a fost evidențiată în mod special pentru beneficiile sale pentru femeile autiste (Warner et al., 2022).
Concluzie
În concluzie, deși există unele dovezi care susțin beneficiile potențiale ale terapiei asistate de delfini, este esențial să se abordeze astfel de intervenții cu prudență. Eficacitatea terapiei cu delfini în tratarea ADHD și a altor afecțiuni rămâne un subiect de dezbatere în cadrul comunității științifice.
În timp ce unele studii sugerează beneficii potențiale, lipsa unor dovezi solide și preocupările metodologice și etice impun continuarea cercetărilor pentru a determina adevărata eficacitatea și siguranța terapiei cu delfini ca terapie complementară pentru ADHD, autism și alte afecțiuni.
Dacă sunteți o persoană în căutare de îndrumare pentru dvs. și/sau pentru o altă persoană aflată în grija dvs., este esențial să consultați direct un medic sau un specialist în sănătate mintală calificat pentru a primi sfaturi personalizate și adaptate specificităților situației personale. Această abordare asigură că veți beneficia de o îndrumare profesională înțeleaptă și cu adevărat relevantă pentru nevoile dvs. unice. Puteți găsi o listă de recomandări din comunitate pe site-ul DoctorADHD.com
Dacă sunteți un profesionist, accentuăm importanța angajamentului dvs. într-un proces continuu de formare profesională și educație, precum și necesitatea obținerii de supervizare clinică adecvată.
Bibliografie (click pentru a expanda)
Akiyama, J. and Ohta, M. (2007). Increased number of whistles of bottlenose dolphins, tursiops truncatus, arising from interaction with people. Journal of Veterinary Medical Science, 69(2), 165-170. https://doi.org/10.1292/jvms.69.165
Baker, T., McFall, R., & Shoham, V. (2008). Current status and future prospects of clinical psychology. Psychological Science in the Public Interest, 9(2), 67–103. https://doi.org/10.1111/j.1539-6053.2009.01036.x
Cai, Y., Chia, N., Thalmann, D., Kee, N., Zheng, J., & Thalmann, N. (2013). Design and development of a virtual dolphinarium for children with autism. IEEE Transactions on Neural Systems and Rehabilitation Engineering, 21(2), 208-217. https://doi.org/10.1109/tnsre.2013.2240700
Candelieri, I. (2018). Healing and caring in dolphin-assisted therapy: criticisms of effectiveness and ethical issues. Gestalt Theory, 40(3), 323-335. https://doi.org/10.2478/gth-2018-0024
Fiksdal, B., Houlihan, D., & Barnes, A. (2012). Dolphin-assisted therapy: claims versus evidence. Autism Research and Treatment, 2012, 1-7. https://doi.org/10.1155/2012/839792
Friesen, L. (2009). Exploring animal-assisted programs with children in school and therapeutic contexts. Early Childhood Education Journal, 37(4), 261–267. https://doi.org/10.1007/s10643-009-0349-5
Grandgeorge, M., Tordjman, S., Lazartigues, A., Lemonnier, É., Deleau, M., & Hausberger, M. (2012). Does pet arrival trigger prosocial behaviours in individuals with autism? Plos One, 7(8), e41739. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0041739
Guillen Guzmán, E., Sastre Rodríguez, L., Santamarina-Perez, P., Hermida Barros, L., García Giralt, M., Domenec Elizalde, E., Ristol Ubach, F., Romero Gonzalez, M., Pastor Yuste, Y., Diaz Téllez, C., Romero Cela, S., Real Gisbert, L., Salmeron Medina, M., Ballesteros-Urpi, A., & Morer Liñan, A. (2022). The Benefits of Dog-Assisted Therapy as Complementary Treatment in a Children's Mental Health Day Hospital. Animals : an open access journal from MDPI, 12(20), 2841. https://doi.org/10.3390/ani12202841
Kreivinienė, B. and Kleiva, Ž. (2017). Subjective approach towards welfare understanding in the dolphin assisted therapy: experiences of families in pilot research. Social Welfare Interdisciplinary Approach, 7(1), 142-157. https://doi.org/10.21277/sw.v1i7.291
Marino, L. and Lilienfeld, S. (2007). Dolphin-assisted therapy: more flawed data and more flawed conclusions. Anthrozoös, 20(3), 239-249. https://doi.org/10.2752/089279307x224782
Rimkutė, E., Kreivinienė, B., Mockevičienė, D., Radzevičienė, E., Kleiva, Ž., & Mačiulskytė, S. (2019). The effect of therapeutic activities with dolphins for balance, gait and quality of life in patients after hemorrhagic stroke: case analysis. Visuomenės Sveikata, 29(2), 21-27. https://doi.org/10.5200/sm-hs.2019.012
Souilm N. (2023). Equine-assisted therapy effectiveness in improving emotion regulation, self-efficacy, and perceived self-esteem of patients suffering from substance use disorders. BMC complementary medicine and therapies, 23(1), 363. https://doi.org/10.1186/s12906-023-04191-6
Stumpf, E. and Breitenbach, E. (2014). Dolphin-assisted therapy with parental involvement for children with severe disabilities: further evidence for a family-centred theory for effectiveness. Anthrozoös, 27(1), 95-109. https://doi.org/10.2752/175303714x13837396326495
Warner, K., Keville, S., Hockley, J., & Ludlow, A. (2023). Experiences of equine assisted therapy for females with autism spectrum disorders. Advances in Autism, 9(2), 150-164. https://doi.org/10.1108/AIA-10-2021-0040
Waschbusch, D., Pelham, W., Waxmonsky, J., & Johnston, C. (2009). Are there placebo effects in the medication treatment of children with attention-deficit hyperactivity disorder?. Journal of Developmental & Behavioral Pediatrics, 30(2), 158-168. https://doi.org/10.1097/dbp.0b013e31819f1c15
